vineri, 28 noiembrie 2008

Aduceri aminte

Doamne-nfiorat mi-aduc aminte,

ziua aceea mi-apare-nainte,

când, doar pe Tine alegându-Te,

m-am trezit plângând şi rugându-Te.


Cine altul sufletul meu ştie?...

Dă, Doamne, dorului meu tărie

să nu mai ard cum arde-un jăratic,

să nu mai fiu mereu singuratic!


M-ai privit c-o faţa fericită,

deşi uşa mi-era zăbrelită

Tu ştiai ce nu puteam a spune,

Şi mă chemai şoptit, pe nume!


Vino acum să zburăm peste nori

Ca să-ntâmpinăm eternele zări,

Despovărat de-a păcatului tină

S-odihneşti pe ţărm de vis şi lumină.


Vino! Iată-n dar o haină albă

Ca un crin din Rai cu floare dalbă,

Curăţită-n Sângele Iubirii

Care-a curs pe Crucea mântuirii....


Doamne, era într-un prag de seară,

Când Te întâlnisem prima oară,

Ti-am cerut să reclădeşti în mine,

Nadejdea uitată în ruine.


Mi-ai dat aripi pentru un zbor ceresc,

Alăturea de cei ce Te iubesc...

Doamne-nfiorat mi-aduc aminte,

ce zi, ce har, ce legăminte!

Un comentariu:

Mariana spunea...

Cel mai mult îmi place să văd oameni întorcându-se la Domnul şi să ascult mărturii despre această minune. Atunci ştiu sigur că Dumnezeu este prezent. Iar când aud mărturii, privesc uimită de drag lacrimile care se varsă...
Cine poate uita ziua aceea? Cine poate uita starea aceea? Nimeni!

De aceea mereu ne întoarcem la acei fiori, încercând să ne amintim, încercând să punem în vers, aşa cum şi tu, Sorin, ai făcut.

De fiecare dată fac linişte în mine când aud astfel de mărturisiri...E taina sfântă a iubirii dintre Dumnezeu şi cel găsit şi iertat...Mă dau un pas înapoi, privesc cu drag, şi mă bucur de starea care are loc...
Consider că nu sunt cuvinte pentru a descrie totul...

Nu putem spune decât despre acel minunar ,,zbor" , aşa cum spui şi tu:
Mi-ai dat aripi pentru un zbor ceresc, / Alăturea de cei ce Te iubesc.../ Doamne-nfiorat mi-aduc aminte,/ ce zi, ce har, ce legăminte!

Mulţumesc mult! Mi-am adus aminte şi eu de stările acelea...şi mi-e dor de ele...ca şi fr. Traian Dorz în versurile:

Mi-e dor să plâng, Iisuse, aşa-nspre Dumnezeu,
cum am plâns numa-n clipa de legământ al meu,
să simt o descărcare a sufletului tot;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, a plânge să mai pot,
a plânge să mai pot,
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, a plânge să mai pot.

Mi-e dor de-o rugăciune aşa-nspre Dumnezeu,
cum a fost numa-n clipa de legământ al meu,
să-mi simt o înălţare a sufletului bun;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o rugă să mai spun,
o rugă să mai spun,
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o rugă să mai spun.

Mi-e dor de-o-mbrăţişare aşa cu Dumnezeu,
cum a fost numa-n clipa de legământ al meu,
să-mi simt fiinţa toată înveşmântată-n rai;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o dată să-mi mai dai,
o dată să-mi mai dai,
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o dată să-mi mai dai.