Decembrie 1995... primul meu vers, primul meu colind...nelipsit în Noaptea Sfântă
A sosit din nou Crăciunul
cu colindele cereşti
ce-s cântate-n nopţi divine,
pe la case sub fereşti.
Cerul şi pământul cântă,
totul este ca-ntr-un vis,
suflete ce azi colindă
acum cerul li-e deschis!
Tinerii cu dor s-adună,
în Biserica din sat,
să ia binecuvântarea
pentru-al lor colind curat.
Amintind de-acele vremuri
când la uşi bătea Maria
să fie primită-n casă,
ca să-L nască pe Mesia.
Ei duc veste minunată
pe al nostru drag pământ,
că-ntr-o iesle, într-un staul,
S-a născut Domnul Preasfânt.
Saltă deci, descuie uşa,
că astăzi la casa ta
s-a oprit din drum şi bate
Pruncul Sfânt şi Maica Sa.
Un comentariu:
Iată că spiritul Crăciunului ne cuprinde fiinţele!
Colindul postat e un colind ,,adevărat"...şi, chiar când mă gândeam că se poate cânta, am aflat că are deja melodie! Nu ştim niciodată cu ce aripi vor zbura gândurile puse în vers...Nu ştim în ce inimă îşi vor afla popas spre mângâiere...
Se pare că anul 1995 e un an al creaţiilor, un al în care inimile au devenit mult mai sensibile la frumos, la ceresc, la tot ceea ce ne înnobilează simţămintele.
Abia aştept colindătorii! Abia aştept să mă alătur lor!
Ce bine că la noi se colindă până la Bobotează!
Pe la noi se spune: ,,Poftim cu colinda!"...Aşa că vă poftesc şi eu:
,,POFTIM CU COLINDA!" :)
Trimiteți un comentariu