Modelul trairii crestine

Tinand cont de scrierile Sfintilor Parinti cu privire la Sfanta Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, putem spune ca oricat de frumos si de mult am scrie despre ea, intodeauna mai este loc de alte si alte cuvinte mai frumoase. Prin Duhul Sfant, Maica Domnului a devenit si Maica noastra, a tuturor, a devenit bucuria crestinilor si maica Vietii, caci a nascut pe Cel ce a dat viata tuturor celor morti in Adam.

Sfanta Fecioara Maria, pe cat a fost inaltata de laudele ingerului, pe atat s-a smerit inaintea lui Dumnezeu. Invatam de aici ca “smerenia este temelia sfinteniei”, este scara ce ne urca la cer.

Privind sfintele icoane ce ne-o infatiseaza pe Sfanta Fecioara Maria, vedem icoana unui suflet curat, vedem oglinda bunei-cuviinte. Modestia imbracamintei impresioneaza si ne da de gandit, caci “modestia este podoaba omului cinstit”.

Desi sabia i-a strapuns inima, vazand chinurile, rastignirea si moartea Fiului ei si Mantuitorului nostru, nu si-a pierdut rabdarea. Sa nu ne-o pierdem nici noi asteptand izbavirea, pentru ca “ samanta rabdarii rodeste vesnicia”.

Sfanta Fedioara Maria a ascultat intru totul de voia lui Dumnezeu. “Iata roaba Domnului faca-mi-se dupa cuvintele tale” – a zis ingerului care-i adusese la cunostinta Planul lui Dumnezeu cu privire la ea si la mantuirea lumii. Cati dintre noi am inteles din aceste exemplu ca “ascultarea este plinirea desavarsirii”, ca este izvorul celor mai mari si dvinte virturi? Cati dintre noi ne-am supus neconditionat, fara comentarii si fara amanari indelungate, voii lui Dumneze aduse la cunostinta noastra de trimisii Lui?

In zilele de intristare, Pururea Fecioara Maria nu a deznadajduit, ci a avut credinta, incredere si nadeje ca Fiul ei, Mantuitorul lumii, va invia precum a spus. Aceste virtuti au imbarbatat-o facandu-o sa suporte “sabia” ce i-a strapuns inima atunci cand si-a vazut Fiul in agonie pe Crucea Golgotei. Ea nu a fost rapusa de durere, pentru ca si-a pus nadejdea in Dumnezeu, care i-a grait prin Arhanghelul Gavril: “ Imparatia Lui nu va avea sfarsit” ( cf. Luca 1, 31-35)

Cine vrea sa nu fie rapus de deznadejde in necaz si dureri sa nadajduiasca in Domnul asemeni Sfnintei Fecioare. Nadejdea si increderea in Dumnezeu aduc pace in suflet si putere pentru a birui orice ispita.

Iubirea de aproapele a Maicii Domnului o putem vedea la nunta din cana. Nu putea sa-i vada pe tinerii miri intristandu-se din pricina terminarii vinului. De aceea, din dragoste pentru aproapele, a mijlocit la Domnul Iisus, spunandu-I pricina intristarii lor. Din dragoste pentru aproapele, sa mijlocim si noi pentru semenii nostrii si, mai devreme sau mai tarziu, de aici sau de Dincolo, vom vedea minunea intoarcerii lor la Dumnezeu. Dragostea noastra trebuie sa-i cuprinda pe toti, fie ca ne sunt prieteni sau dusmani.

Dupa inaltarea la cer a Domnului Iisus, Sfanta Fecioara Maria era nelipsita de la intalnirile ucenicilor si ale celorlalte femei unde staruia alaturi de ei in rugaciune si cereri, impartasinu-se din Taina Euharistiei ( frangerea painii, cf. Fapte 1, 14; 2, 46)

Sa invatam de aici sa fim nelipsiti de la Sfanta Biserica, de la strangerile impreuna cu fratii si surorile in Domnul, ca si Sfanta Maica a Domnului Iisus. Sa dorim a ne apropia cat mai des de Sfanta Taina a Euharistiei, lepadand de la noi toata slava cea lumeasca, pentru ca, atunci cand ne vom impartasii cu Trupul si Sangele Domnului, sa putem face lucrul acesta cu bucurie si curatie sufleteasca.

Fie ca aceea pe care Dumnezeu-Tatal a iubit-o ca pe o fiica, Dumnezeu-Fiul, ca pe Mama Sa, si Dumnezeu-Duhul Sfant, ca pe Mireasa Lui, sa ne fie model de traire crestina, curata, sfanta si plina de roadele Duhului Sfant. Sus pe Golgota, privind la Sfanta Fecioara Maria, am invatat ce inseamna statornicia, de o astfel de statornicie sa ne invrednicim si noi, pentru ca numai cel statornic in credinta va fi mutat asemeni Maicii Domnului, in ziua randuita de Dumnezeu, de la moarte la viata vesnica.

“O! Măicuţă Sfântă
Te rugam fierbinte
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte:
Nu lăsa Maicuţă
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor tale!”

Bucură-te, Mireasa, pururea Fecioară!

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperămant!

Amin.