sâmbătă, 4 octombrie 2008

Parfum de Veşnicie


Învăluit de mister

Şi cu ochii visători,

L-am zărit venind din cer

Înspre revărsat de zori.


Îşi lăsase ceata lui

Undeva în Paradis...

Mă-ndemna spre cer să sui

Pe-ale lui aripi de vis.


Parfum de Veşnicie

Răspândea în al lui zbor,

Şi cânt de bucurie

Peste sufletu-mi de dor.


Chemat de rugăciune

Pe albastrele poteci,

s-a coborât la mine

zicându-mi: „În veci de veci!”...


„Slăvit să fie Domnul!”

Şoptit-a al meu plâns...

Ce greu răspunde omul!...

Ce repede-ai răspuns!


O, drag înger păzitor,

Venit din depărtare

Mulţumesc de ajutor,

De-această dulce stare!

Un comentariu:

Anonim spunea...

( 12 septembrie – 2008 – la ceasul de taină, singură în noapte...)

Taină şi dor

E ceasul de taină acum,
Dar sunt prea departe,
pe drum...

Mă înfăşoară noaptea
C-un şal moale şi cald...
Îmi lipesc fruntea-ngândurată
De fiecare fald...
Mi-e bine! Un pic mai bine!
Dar mă-ncolţeşte-un dor,
unul mistuitor...
Din vise îi fac aripi de zbor,
Şi merg departe, departe...
Unde dorul vrea să mă poarte.

În zborul acesta, mi-e bine!
Atât de bine!
Trei stele jucăuşe,
Aduse de-un îngeraş,
Îmi prind în păr
Trei raze de lumină
Şi trei flori de măr...

...

E îngerul ce îmi veghează somnul,
Este trimis de Domnul.
Dintotdeuna am simţit, şi am ştiut....
Un cuib de drag, în suflet,
de mult eu i-am făcut!