miercuri, 15 octombrie 2008

Ce înseamnă să iubeşti un om?


A iubi un om înseamnă
a-i contempla sentimentele,
aspiraţiile şi suferinţele,
visele şi bucuriile,
lipsurile şi temerile.

A iubi un om înseamnă
să treci dincolo de veşminte,
dincolo de masca ce te poate minte
spre locul cel mai fierbinte...
Inima lui e grai fără cuvinte.

A iubi un om înseamnă
să fii plin de compasiune
să-i înţelegi durerea chiar de nu ţi-o spune...
Să laşi lacrima să se-mpreune
cu a lui tăcută rugăciune.

A iubi un om înseamnă
a-i oferi şansa să fie ascultat,
să se simtă iubit, respectat,
să vadă că-i apreciat,
să nu-i impui nimic forţat.

A iubi un om înseamnă
a-i recunoaşte dreptul la propria-i cale,
chiar dacă diferă de crezurile tale.
Să-i apreciezi sincer părerile sale
fără să-l judeci pentru-ale lui greşale.





A iubi un om înseamnă
să-ţi expui transpartent dorinţele,
sentimentele şi vulnerabilităţile...
Să-ţi exprimi sincer gândurile,
Să spui fără ruşine :”Acesta-s eu, omule!”




A iubi un om înseamnă
să ai curajul să urci spre Calvar,
să te dăruieşti pe tine, în mod voluntar,
să te jertfeşti dacă-i necesar
sorbind al suferinţei greu amar

A iubi un om înseamnă
să-i răspunzi când greşeşte, cu blândeţe,
Chiar de-i vinovat, să-l mângâi cu tandreţe,
Să nu-i strigi pacatul pe uliţi, prin pieţe...
Ochii tăi în lacrimi privirera-i să-i răsfeţe!

A iubi un om înseamnă
să-i simţi prezenţa ca o binecuvântare...
Alături de el, să zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primăvara Vieţii viitoare.

Aşadar,a iubi un om înseamnă
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet călător, prin taina simfoniilor divine,
spre părtăşia sfântă a Luminii senine.


Un comentariu:

Mariana spunea...

O excepţională lecţie de iubire în versuri!
Am aşteptat cu nerăbdare pagina aceasta, fiind convinsă că vei avea din noi ceva deosebit, ca de fiecare dată. Eu cred că suntem datori , ca şi creştini, să ne zidim unii pe alţii prin darurile pe care le avem. Tu ai acest dar al scrisului şi iată cât de frumos îl foloseşti! Fie ca Domnul să îţi dea putere să îl înflăcărezi tot mai mult spre slava Lui şi spre zidirea noastră!
Voi încerca să îmi însuşesc fiecare învăţătură a acestei poezii.

Am rezumat fiecare strofă la câte un principiu pe care să îl aplic în iubirea aproapelui meu:
1. Iubirea contemplă curcubeul sentimentelor aproapelui, de la tristeţe spre bucurie, de la temeri la speranţe, luminând cele mai tainice vise.
2. Iubirea poposeşte în locul cel mai fierbinte, în inimă, acolo unde graiul e fără cuvinte...
3. Iubirea simte durerea celuilalt şi îşi uneşte lacrima în rugăciune tăcută.
4. Iubirea oferă aproapelui şansa iubirii , a aprecierii, a respectului, a libertăţii.
5. Iubirea apreciază sincer părerile celuilalt, îi respectă crezul şi nu îl judecă.
6. Iubirea te face pe tine însuţi să îţi expui sincer curcubeul sentimentelor tale, devenind vulnerabil.
7. Iubirea va urca pe Calvar, va şti să se dăruiască şi să se jertfească pentru semeni.
8. Iubirea îi va răsfăţa privirea semenului care a greşit privindu-l printre lacrimi şi mângâindu-l.
9. Iubirea va dori să îşi înalţe zborul pe aripi de dor alături de aproapele spre Primăvara Vieţii viitoare
10. Iubirea va duce cu bucurie însăşi povara iubirii ei, pentru că doar aşa se va întoarce către sine.

Imaginea postată între strofe e atât de grăitoare! A iubi un om presupune să ai inima deschisă larg şi să ai resursa iubirii cereşti în inima ta. Acolo, în cel mai fierbinte loc, trebuie să fie Împărăţia Lui Dumnezeu, teritoriul în care El, Cel care e Iubire, să fie Domn, Împărat, Stăpân. Doar atunci izvoarele iubirii se vor revărsa către alţii, val după val!
Îmi vin în minte acum câteva versuri de ale fratelui Traian Dorz:

,, O, creşte-mi iubirea În inima mea, Iisuse, Iisuse, mereu te-aş ruga!
Îmi umple cu harul pe care-l aştept şi ochii, şi graiul, şi inima-n piept!

O, creşte-mi iubirea, Iisuse iubit, să fiu de-a' ei haruri deplin copleşit!
Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val, ca râul ce creşte de dă peste mal!

O, creşte-mi iubirea, iubite Iisus, În starea şi-n locul În care m-ai pus!
Să-i port pretutindeni belşugul de har şi-a ei revărsare să n-aibă hotar!

O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit, chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit!
Să nu pot, Iisuse, trăi fără ea - o, creşte-mi iubirea În inima mea! “

Slăvit să fie Domnul!