luni, 20 octombrie 2008

Glasul străinului

“Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“.” ( Ioan 10, 2 – 5)
De trei ori foloseşte Domnul Iisus în aceste versete cuvântul “glas”. De două ori ne vorbeşte de glasul păstorului iar a treia oară de “glasul străinilor”. Cine este străinul al cărui glas, Domnul Iisus ne spune să nu-l ascultăm?!
La această întrebare am primit fiecare dintre noi răspunsul la vremea potrivită, încât nu ne putem scuza că nu am ştiut să ne ferim. Se poate însă să fi fost nepăsători la glasul păstorului, să fi fost neveghetori cum odinioară au fost protopărinţii noştrii Adam şi Eva.
Domnul Iisus ne-a avertizat că în spatele glasului străinului se ascunde un “hoţ şi un jefuitor” (Ioan 10, 1). De un astfel de jefuitor au avut parte Adam şi Eva în grădina Edenului. Astfel în Facerea cap. 3, v. 1 -5, putem descoperii când s-a auzit pentru prima dată glasul străinului şi ce urmări a avut ascultarea lui, dar totodată putem descoperii că hoţul şi jefuitorul de atunci este acelaş cu cel descries de Domnul Iisus: “Şarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pomul care este în rai?...“ Iar femeia a zis către şarpe: „Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care este în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: „Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi! Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că'n ziua'n care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul“.” Asemănarea o descoperim în: “Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar.” (Ioan 10, 1)
Prin urmare străinul foloseşte întodeauna căi ocolitoare pentru a pătrunde în staulul oilor şi în părtăşia lor. Acelaş lucru la practicat şi Satan când s-a apropiat de Eva (Facerea 3, 1-5), iar după ce au mâncat “li s'au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi…”( v. 6). În ambele cazuri diavolul fură de la oameni ascultarea lor de Dumnezeu şi este trist că mulţi sfârşesc depărtaţi de Dumnezeu. Adam şi Eva nu au respins glasul străinului şi prin ascultarea lor de acest glas, au avut de suferit atât ei cât şi urmaşii lor: “De aceea, aşa cum printr'un om a intrat păcatul în lume - şi, prin păcat, moartea -, tot astfel moartea a trecut în toţi oamenii prin aceea că toţi au păcătuit. Căci păcatul era în lume pân'la lege, dar atunci când nu există lege, păcatul nu se socoteşte. Dar de la Adam până la Moise moartea a domnit şi peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al celui ce avea să vină .” (Romani 5,12-14).
Acest glas străin din grădina Edenului, este folosit de diavol şi astăzi: “De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea ?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la'nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr'ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi.” (Ioan 8, 43-45).
Cu siguranţă că lucrul acesta la avut în vedere şi Sf. Ap. Pavel când a spus: “Nu vă lăsaţi amăgiţi de învăţături felurite şi străine” (Evrei 13, 9) . La un astfel de îndemn este de la sine înţeles că trebuie să ne întrebăm: Cine sunt cei care dau glas unor astfel de învăţături străine? Răspunsul ni-l dă tot Sf. Ap. Pavel : “Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi , ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n'am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi.( Fapte 20, 28-31) Ce răspuns dureros! Din mijlocul nostru?! Da, din mijlocul nostru al creştinilor.
Sf. Ap. Petru ne spune de asemenea: “Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi'ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire. Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor. Şi'n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.” (2 Petru 2, 1-3). Sf. Ap. Iuda, de asemenea spune: “Căci printre voi s'au strecurat unii oameni mai demult rânduiţi spre această osândă, nelegiuiţi care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Hristos.” (v. 4) Toate acestea vin să confirme ceea ce spune Domnul Iisus: “Furul nu vine decât să fure şi să'njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug s'o aibă” (Ioan 10, 10)
Să nu ascultăm glasul unor astfel de străini. Descoperim în 1 Corinteni, cap. 15, v. 33 un alfel de de glas care ne strigă fiecăruia: “Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” Să nu trecem nepăsători pe lângă acest glas care ne atenţionează! Sf. Proroc Isaia spune: “ochii tăi îi vor vedea pe cei ce te fac să rătăceşti şi urechile tale vor auzi cuvintele celor ce te-au îndemnat la rătăcire, ale celor ce zic: „Aceasta e calea, pe ea să mergem, fie la dreapta, fie la stânga...“.(Isaia 30, 20-21) Şi dacă ochii văd şi urechile aud, ce dezvinovăţire vom avea în ziua judecăţii, că nu am ascultat?!
Sf. Ap. Pavel îi spune lui Timotei: “Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată Îl cheamă pe Domnul.” (2 Timotei 2, 22); “Că va veni vremea când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci după poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători să le răsfeţe auzul şi auzul şi-l vor întoarce de la adevăr şi către basme se vor abate. Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evanghelist; slujba ta fă-o deplin!” (2 Timotei 4, 3-5)
Să ne ajute Dumnezeu să rămânem în ascultare urmând glasul Păstorului, pentru că numai aşa vom putea trece biruitori peste orice încercare, iar la sfârşitul vieţii, acel glas al Păstorului iubit ne va chema pe nume zicându-ne: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.”
(M
atei 25, 34)

Un comentariu:

Mariana spunea...

Slăvit să fie Domnul!

Foarte bine venit acest articol!!!....Trăim într-o lume cu mult zgomot! Trăim într-un creştinism în care pare că se aud mai multe glasuri! Este un har să distingem între glasul Păstorului şi glasul străinului!
Glasul Păstorului este mult diferit de glasul străinului...este blând, conduce către ,,păşune”şi ,,ape de odihnă”, are învăţătură curată.
Dacă ne deprindem zi de zi să-L auzim, ne vom da imediat seama când va fi un glas străin...Timbrul vocii va fi altul, cuvintele vor fi altele, intenţia va fi alta...rezultatele vor fi altele...
Mă gândesc la nou-născuţi, cum recunosc ei imediat vocea blândă a mamei....Atunci ei se simt în siguranţă, se liniştesc...Asta se întâmplă deoarece timp de câteva luni fătul a auzit doar vocea mamei...cu asta era obişnuit...
Noi auzim ceea ce suntem obişnuiţi să auzim...
Se spune că erau odată doi fraţi care au trăit într-un sat la câmpie. Unul dintre ei a plecat la oraş devenind un mare om de afaceri, iar celălalt a rămas în sat devenind un foarte bun agricultor. După mai mulţi ani de zile, i-a făcut o vizită fratelui de la oraş. Plimbându-se pe bulevard, se opri brusc, se aplecă, apoi se ridică având în mână un greieraş. Fratele lui l-a întrebat cum a reuşit să îl audă în acel zgomot. Acesta nu răspunse. A continuat să se plimbe, apoi a lăsat să cadă câţiva bănuţi pe trotuar. Fratele de la oraş a tresărit şi a căuat cu privirea să vadă unde au căzut banii...A fost o lecţie practică prin care a învăţat că fiecare aude ceea ce îl interesează...aude ceea ce s-a deprins să audă.
Apreciez foarte mult că ai pus accent pe învăţătura greşită a ,,străinului”...Trebuie să fim atenţi încă de la primele semnale....Dacă vocea nu ne este ,,cunoscută”, şi învăţătura va fi alta...O învăţătură care ne va desparte de adevăratul Păstor, de Cer...

Doamne, dă-ne un auz fin, în stare sădistingem vocea străinului!

Ce frumos va fi dacă vom birui!
Ce frumos când ne va striga Domnul pe nume şi ne va chema la Sine pentru cea mai dorită îmbrăţişare!

Slăvit să fie Domnul şi pentru aceste frumoase învăţături!