sâmbătă, 25 octombrie 2008

Despre răbdare


Pentru început să dăm câteva exemple de nerăbdare.

Eva luând-o înaintea lui Adam, din nerăbdare, a mâncat din fructul oprit, fără să fi aşteptat să se consulte cu soţul ei. (Geneza 3, 1-6). Dar Adam? Nici el nu a avut răbdare, urmând-o pe Eva, fără ca mai întâi să i se adreseze Tatălui Ceresc. Lăcomia lor şi nerăbdarea au dus la păcat, iar păcatul acesta s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre (Romani 5, 22).
Poporul ales al lui Dumnezeu, Israel, a manifestat continuu lipsă de credinţă şi de răbdare. Psalmistul David în psalmul 105, aminteşte foarte clar despre acest lucru. Lipsa lor de răbdare le-a adus numai durere şi necaz.
Saul, primul rege al Israelului, nu şi-a putut vedea fiul succesor la tron tot din cauza nerăbdării. Nu l-a aşteptat pe profetul Samuel să aducă jertfă lui Dumnezeu. Teama de oameni l-a făcut pe Saul să o ia înaintea lui Samuel şi să aducă el jertfa. Cum s-o fi simţit Saul când Samuel a apărut la câteva minute? Dacă ar fi aşteptat doar câteva clipe! (1 Samuel 13, 6-14)

O dacă am lua aminte la ce li s-a-ntâmplat, cum am aştepta sfaturile Domnului şi cum am fugii de nerăbdare! Iată un exemplu încurajator din Cuvântul lui Dumnezeu:
Iosif, fiul lui Iacov, avea motiv să fie mânios, să se răzbune pe fraţii lui pentru că a fost nedrepti cu el şi au căutat să-l omoare, vânzându-l în cele din urmă ca rob. Putea să se răzbune şi pe soţia lui Potifar, pentru că l-a acuzat pe nedrept şi l-a închis dar, el a răbdat pentru că a avut credinţă şi speranţă în Dumnezeu. Credinţa şi dragostea determinând să-şi îndemne fraţii să nu le pară rău de cea ce făcuseră (Facerea 45,5). Iată deci că dacă suntem răbdători putem câştiga mult. Câţi dintre noi nu am avut anumite acţiuni pripite, făcute în grabă? Câţi nu am exclamat plini de durere: "O, măcar de-aş fi aşteptat puţin...!"
O, dacă Eva nu s-ar fi grăbit, dacă poporul Israel ar fi aşteptat promisiunile lui Dumnezeu, altfel ar fi fost lumea!
Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim "îndelung răbdători" pentru că fiind răbdători putem avea mereu o inimă calmă, înţelegătoare şi încrezătoare. Fiind răbdători, semenii noştri vor vedea că este mai plăcut să stea în compania noastră.
Roadele răbdării noastre, e adevărat, nu se prea văd aici pe pământ sau nu se văd deloc ,dar se vor vedea într-o zi în cununile strălucitoare ce vor fi aşezate pe capul celor ce au răbdat până la sfârşit, luând aminte la chemarea Mântuitorului: "Luaţi jugul Meu, asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 29)
Amin.

Un comentariu:

Mariana spunea...

Slăvit să fie Domnul!

...revin după acest timp tăcere... Se întâmplă uneori ca, în comunicarea noastră cu semenii, doar să ascultăm, fără să spunem nimic. Uneori, cel de din faţa noastră are nevoie doar de atât: să fie cineva care să îl asculte. Alteori, e nevoie să rostim măcar câteva cuvinte de încurajare, de mângâiere, după caz.

Mă uit din nou peste ,,răbdare" şi sunt uimită cum Domnul a dorit să mă pregătească pentru a doua zi , cu multă răbdare...Te-a folosit Domnul prin acest articol!
Mă gândesc acum că această virtute a răbdării este o roadă a Duhului Sfânt ( Galateni 5:20). Apoi, răbdarea se dobândeşte prin suferinţă...

Ceea ce e inedit în articolul tău, este că te referi şi la acel fel de răbdare care ne învaţă cum să aşteptăm răspunsul Domnului, şi călăuzirea Lui. Să nu o luăm înaintea Lui niciodată, mândrindu-ne că ştim si noi ce avem de făcut!

Mi-am săpat adânc pe inimă tot ce ai scris, dar în special fragmentul următor:

,,Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim "îndelung răbdători" pentru că fiind răbdători putem avea mereu o inimă calmă, înţelegătoare şi încrezătoare. Fiind răbdători, semenii noştri vor vedea că este mai plăcut să stea în compania
noastră."

Mulţumesc din nou!

Iată nişte versuri potrivite:

Răbdare, o, Încă puţină răbdare!
Sus ochii şi gândul, şi braţul, şi paşii!
Slăvita Cetate cerească răsare,
iar cea mai frumoasă şi sfântă intrare
e-aceea prin care te-nalţă vrăjmaşii.

Răbdare În chinuri şi-n lipsuri răbdare,
În zbucium, În lupte şi-n dorul fierbinte!
Pe faţa brăzdată de lacrimi amare
vor cere lumină răsfrângeri de soare
din Slava ce vine... Priveşte nainte!

Răbdare-n viaţă şi-n moarte răbdare!
Al tău e triumful din veacul ce vine.
Când noaptea apune, când Ziua răsare...
nu moartea-i aceea, ci viaţă şi har e
răsplata răbdări-ndelungi şi senine.

Răbdare, o, Încă puţină răbdare!
Priveşte răsplata, să birui suspinul
şi treci peste moarte cu-a vieţii cântare!
Răbdare, o, Încă puţină răbdare,
căci vine seninul, seninul, seninul!...

Traian Dorz