Telefon de la înger

Telefon din lacrimi, sună iar un înger,
Ce mai faci prin lume, eu te sun din cer?
Dau răspunsuri scurte, simt, trăiesc şi sânger,
Nu am dezlegare să îţi spun ce sper!

Îngerul aude, plânge, şi roşeşte:
Vai ce complicată viaţă e la voi,
Nimeni nu oferă, nimeni nu primeşte,
De iubire oameni, sunteţi rupţi şi goi.

Puneţi presiune, duh pe celulare,
Mărci sofisticate, roming, interes,
Ce vreţi voi din viaţă şi ce-o să fie oare,
Când reduceţi totul la un sms?

Cântec din puţinul lumii

Ce puţin ne mai vorbim

Şi ce greu ne spunem of-ul,

Ne dezamăgim şi ştim,

Poate aşa ne e sorocul.

Ce puţin mai suntem noi,

Şi ce mult trăim în alţii

Bâlbâind din doi în doi,

Şi-alte-atâtea aberaţii.

Ce puţin mai vrem din cer,

Nici măcar un loc la urmă,

Ne extragem din mister

Şi plecăm spre altă turmă.

Decalogul unei seri de toamnă

* Să fii bun! 

* Să fii blând cu cei care nu te iubesc! 

* Să întinzi mâna celor ce niciodată nu ţi-o vor săruta cu recunoştinţă!
* Să ierţi pe cei ce te distrug cu judecăţile inimii lor şi cu complotul frustrărilor ce le poartă în cuget.

* Să aduci cerul în ochii închişi şi să laşi nemurirea în cei fără de credinţă.
* Să nu te împiedici în vorbele de batjocură ale celor care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu.
* Să nu crezi că ostaşul lui Hristos va avea biruinţă prin sabie, dacă el nu cunoaşte mirosul unei flori de pace.

* Să nu te însoţeşti cu cei care au adus iubirea în lacrimi confuze, bisericuţe de praf şi pe uliţi surpate.

* Să nu te încrezi în răni care nu se închid, ci numai în leacuri care leagă iubirea ta de iubirea lui Dumnezeu.

* Să nu ai părtăşie cu cei împătimiţi şi cu idolii pe care îi duc în propriul trup. Ei mereu vor sfărâma orice citadelă spre a-şi sluji "stăpânul".

* Să laşi pace celor ce vor război. 

* Să binecuvintezi pe cei ce te vorbesc de rău şi au făcut din tine preţul trădării lor.
* Să nu te alături celor care din laşitate se ascund după vorbe mari şi niciodată după fapte mari.

* Să fugi de cei ce nu aprind în ei entuziasmul dragostei de Hristos. Nu le ofensa patimile, moartea le este dragă şi distrugerea prin care trec visători.
* Să nu te răzbuni pe cei ce se laudă cu preţul vieţii tale. 

* Să nu faci din oameni un mit şi nici un mister, ei sunt mereu ape care trec peste pietrele morţii. 

* Să nu uiţi că raiul te aşteaptă pe tine, doar pe tine. Şi ca dar de intrare în Împărăţie mai adu pe cineva la poarta desăvârşirii. Un suflet, un gând, o speranţă! 

 Publicat de Cenaclul Lumină Lină

autor : Pr. Cătălin Dumitrean

Clepsidră de toamnă

Şi toţi ne-ndreptăm către moarte,

Iar nopţile vin mai devreme,

Abia mai deschidem o carte,

Că alte dureri ne sunt teme.

Nici eu nu mai ştiu ce e bine,

Sunt prea multe reguli de viaţă,

Deşi, din adâncuri îmi vine,

Să fiu însumi eu dimineaţă.

Dar vai, sunt o frunză pe lună,

Şi simt boemia latentă,

În mine frustrări se adună,

Căci noaptea îmi e permanentă.

Nu am o icoană de pace,

Iar luna mereu mă intrigă,

O dată e caldă şi tace,

O dată spre rău mă instigă.

Şi tot ce-am iubit pare apă

Un râu ce se duce spre mare,

Şi alte fântâni mă adapă,

Cu ciuture pline de sare.

Aşa o să-mi caut pustiul,

Bordeiul de piatră şi milă,

Acolo voi cere nisipul,

Cu care să sparg o clepsidră.

Iar voi ce citiţi, ţineţi minte,

Zâmbiţi, orice-ar fi să ne fie,

De plouă sau  nu în cuvinte,

E toamnă şi rană târzie.. 

 Publicat de Cenaclul Lumină Lină

autor poem: Pr. Cătălin Dumitrean