Cine vrea să împrăştie căldură, trebuie să rezite mai întâi frigului!
E încă iarnă afară, dar în suflet se arată zorii unei minunate şi prietenoase feţe ale iubirii. Binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, Care ne-a înflăcărat şi în iarna aceasta, cu atâta dragoste, cu atâtea fericite gânduri de dor şi biruinţă... A fost ger în iarna aceasta, l-am biruit, rămânem însă suflând în mâinile credinţei care se tot răceşte... Nu, să nu ne fie frică de iarna de afară, să ne temem de iarna din noi. Ce grozavă este o astfel de iarnă! Şi ce prăpăd face viscolul ei acolo unde stăpâneşte!
Ce minunată a fost părtăşia colindelor!...
Trezeşte-ne, Doamne, să nu cădem de frig, alungă iarna, din noi şi dintre noi, topeşte troienitele cărări, pentru ca după aceea să putem redescoperi drumul de la inimă la inimă şi umblarea cu Tine şi pentru Tine, într-o părtăşie curată şi roade binecuvântate!
Sorin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu