joi, 19 februarie 2015

Telefon de la înger


Telefon din lacrimi, sună iar un înger,
Ce mai faci prin lume, eu te sun din cer?
Dau răspunsuri scurte, simt, trăiesc şi sânger,
Nu am dezlegare să îţi spun ce sper!

Îngerul aude, plânge, şi roşeşte:
Vai ce complicată viaţă e la voi,
Nimeni nu oferă, nimeni nu primeşte,
De iubire oameni, sunteţi rupţi şi goi.

Puneţi presiune, duh pe celulare,
Mărci sofisticate, roming, interes,
Ce vreţi voi din viaţă şi ce-o să fie oare,
Când reduceţi totul la un sms?

Pământeni colerici, umiliţi speranţa,
La un fel de vorbe, fie ce o fi,
Dar pierdură-ţi fapta, suflul, cutezanţa,
Când iubiţi prin cablu şi prin amintiri.

Pentru voi ajunge, un canon, o lege,
Un email, un clinchet dur de telefon,
Alo, ce mai este, cum se poate drege,
Despărţirea, moartea, fără nici un ton?

Şi aşa vă trece viaţa, bucuria,
N-aveţi timp de pace, n-aveţi timp de voi,
Vine bătrâneţea, vine năruirea,
Zicând că, pe vremuri: N-am fost noi în noi!

Aşa îşi încheie îngerul rostirea,
Apoi îmi priveşte tristul telefon:
Lasă aparatul şi desfă iubirea,
Dinspre ceruri vine doar un singur ton!

autor: Pr. Cătălin Dumitrean
sursa:http://poeziicatalindumitrean.blogspot.ro

Un comentariu:

Viky Mierea spunea...

doare modernizmul si va durea si mai rau eu zic!