marți, 24 aprilie 2012

Minciunile de prin cimitire

Bucuria Învierii o dă în primul rând chezăşia că vom învia la o viaţă nouă, la o viaţă de odihnă şi bucurie veşnică. Dar şi bucuria aceasta o pot avea numai cei ce trăiesc în aşteptarea acestei vieţi şi luptă pentru dobândirea ei. Fără asta, toate vorbele de „odihnă“ şi „viaţă veşnică“ sunt minciuni.
Cimitirele sunt pline de astfel de minciuni. Când intri în cimitir, în toate părţile vezi cruci frumoase, cu inscripţii frumoase: Aici odihneşte în Domnul N. N.; Aici a adormit în Domnul N. N.; Aici s-a mutat la odihna veşnică N. N… Îţi face impresia că eşti într-o mulţime de oameni care, în viaţă fiind, au trăit tot cu „Domnul“ în gură şi n-au vrut să mai ştie de nimic alt­ceva decât de Dumnezeu şi de viaţa cea veşnică.

Dar vai, toată afacerea este aproape pe de-a-ntregul o minciună mare. Cei mai mulţi dintre cei cu „Domnul“ la capul mormântului n-au vrut să audă de El în viaţă. Ba, L-au hulit şi L-au batjocorit. Un prieten mă cam mustra zilele trecute că folosesc în predică prea mult cuvântul „Domnul“.
De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte de un mare hulitor de cele sfinte. Trăia în beţii, în înjurături grozave şi în alte fărădelegi. De Dumnezeu şi de cele sfinte nici nu voia să audă. A murit fără veste şi, fiind om cu stare, rudeniile i-au făcut o îngropăciune aleasă. Iar la mormânt i-au pus o cruce mare şi frumoasă pe care era scris: Aici odihneşte în Domnul N. N., mutat la viaţa cea veşnică în anul…
Oare nu era şi aici o minciună mare? Eu mi-am zis în mine (plângând): Doamne fereşte de o astfel de „odihnă veşnică“.
Vom spune deci că Ziua Învierii trebuie să fie pentru noi ziua biruinţei şi semnul biruinţei noastre asupra întunericului, asupra păcatului, asupra vrăjmaşului diavol.
Bucuria din Praznicul Învierii trebuie să fie bucuria unui început de viaţă duhovnicească, de viaţă trăită cu Domnul.
Părintele Iosif Trifa, din „La Învierea Domnului”
Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2002

3 comentarii:

Raveca spunea...

foarte adevarat

MEG55 spunea...

Hristos a inviat!Aveti perfecta dreptate.Eu cred ca tot ce vine de la Puterea Divina,se consuma aici pe acest pamint,unde cu ingaduinta Domnului ne ducem noi fiecare viata!
Superba cintarea!Multumesc ca existati!

Sorin M. spunea...

Va multumesc de semnul lasat aici :)
“Însemnarea de pe crucea ta cea nevãzutã acum, - aceasta tu ţi-o scrii. Şi tu ţi-o alegi.
Nevãzuta cruce pe care ne-o purtãm fiecare din noi, şi pe care ne rãstignim omul nostru cel vechi şi dorinţele noastre cele fireşti, - este plinã de însemnãri.

”Prima însemnare pe care o poartã crucea noastrã duhovniceascã este data naşterii din nou. Pentru viaţa cea cu Hristos. Şi data morţii noastre totale faţã de lumea aceasta şi de poftele ei. Aceste date sunt însemnate pe veci.
Însemnate sunt apoi pe totdeauna cu litere de aur şi legãmintele noastre cu Hristos pe care le-am rostit de fiecare datã, de a fi morţi deplin faţã de lume şi vii faţã de Dumnezeu (Gal. 2, 20; Col. 3, 5). …

Crucea noastrã din cimitir, oricât de frumoasã ar fi, curând se învecheşte.
Însemnarea ei se va şterge. Şi apoi va putrezi aruncatã undeva. Dar cealaltã cruce, va rãmîne veşnic. Însemnãrile de pe ea se vor schimba în veşnice podoabe, a cãror strãlucire va merge mereu crescând, crescând mereu frumoase şi strãlucitoare.” (Traian Dorz)