Cugetări nemuritoare

"1. Există lumină trupească şi există lumină sufletească – după cum există şi întuneric la fel.
Există orbi de ochii trupeşti, iar aceştia sunt nefericiţi. Dar există orbi de ochii sufleteşti – iar aceştia sunt sigur cei mai nefericiţi dintre toţi oamenii.

2. Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea şi cunoaşte soarele – dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.
Căci pe cât de necesar este soarele pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet.


3. Soarele trupesc ne dă pâinea şi cartea, care ne sunt necesare pentru existenţa aceasta trecătoare. Dar Hristos ne dă mântuirea, care ne este cea mai necesară nu numai pentru existenţa viitoare şi veşnică, – ci chiar şi pentru asta.


4. Analfabetismul este una dintre cele mai mari nenorociri ale multor oameni şi ale multor neamuri de pe pământ. Fără lumina cărţii, într-adevăr, omul trăieşte şi moare într-un mare întuneric.
Dar şi prea multa cunoaştere lumească, iată că se arată ca o sabie cu două tăişuri. Prea multă învăţătură i-a dus şi îi duce pe mulţi în altfel de întuneric, în îngâmfarea şi exagerarea necontrolată – care îl face pe omul care cunoaşte de o mie de ori mai nefericit decât cel necunoscător...

6. Un om care nu cunoaşte nimic, desigur, este nefericit – şi se pierde, dacă se pierde, numai pe el singur, sau pe încă unul sau doi orbi care se iau după el.
Dar un om care cunoaşte rău, este de o mie de ori mai nefericit – şi nu se pierde numai pe el singur, ci mai poate pierde pe mulţi.

7. Toate popoarele din lume se luptă să-şi lichideze analfabetismul firesc. Se fac cursuri, se iniţiază acţiuni, se depun eforturi şi cheltuieli mari pentru a-i scoate pe oameni din întunericul neştiinţei la lumina cărţii... Şi aceasta, desigur, este un lucru bun.
Dar câte popoare şi ţări oare se luptă să-şi scoată pe cetăţenii lor din analfabetismul păcatului la lumina cunoaşterii lui Dumnezeu?...

8. Se fac expoziţii de cărţi..., se organizează Săptămâna Cărţii, Luna Cărţii, Casele Cărţii...
Dar cine organizează răspândirea Bibliei, luna Bibliei, cercurile de lectură Biblică, Cartea cărţilor, Cartea mântuirii, Cartea sufletului, – pentru lichidarea analfabetismului duhovnicesc?

9. Cu cât este mai multă cartea trupească, cu atâta scade nivelul sufletesc.
Dar dacă măcar în aceiaşi măsură s-ar răspândi şi Biblia, şi cartea sufletească, – cu cât mai minunat ar progresa şi mai sănătos adevărata cultură chiar şi în ce priveşte partea trupească!

10. Ce fac instituţiile religioase (dacă măcar nu fac oficial nici un fel de acţiune pentru ameliorarea lipsurilor lor trupeşti ale celor suferinzi) – ce fac măcar pentru ameliorarea lipsei sufleteşti ale oamenilor? Căci în această lipsă nu sunt numai cei închişi în vreun loc împrejmuit – ci toţi oamenii care mişună pretutindeni?

11. Bisericile se mai îngrijesc – de bine, de rău – de cei 2-3 sau 20-30 ori 200-300 – care vin în biserică o dată pe săptămână, sau pe lună, sau pe an... Dar cine se îngrijeşte de ceilalţi, mii şi mii, care nu vin decât când îi duc alţii în sicriu?

12. Comerţul se duce până la omul cumpărător, la colţul străzilor, la locul lor de muncă, ori chiar la poarta casei sale, îmbiindu-l şi înzestrându-l cu darurile lui.
Educaţia se duce la fel, îmbiindu-l şi ea pe om cu cunoaşterea ei.
Distracţiile, tot aşa, merg îmbiindu-l şi ele cu păcatul lor.
Numai Biserica, Instituţia lui Hristos, oare de ce nu face şi ea la fel, când de darurile ei au cea mai mare nevoie toţi oamenii din lume – şi faţă de care ea este mai datoare decât comerţul, decât educaţia, decât distracţiile? "

Traian Dorz,
din cartea "Şi acum să facem!" ,