„Să căutăm a învăța de la Lazăr să nu vrem a ferici pe bogați, nici să
plângem pe săraci. Dar, altfel spus, dacă trebuie să vorbesc fără
ocolișuri, nu-i bogat cel care are multe, ci cel care n-are nevoie de
multe; nu-i sărac cel care n-are nimic, ci cel care dorește multe.
Aceasta trebuie să fie descrierea sărăciei și a bogăției. De vezi, dar,
pe cineva că dorește multe, socotește-l mai sărac decât toți, chiar
de-ar avea bogățiile pământului. Și iarăși, de vezi pe cineva că nu are
nevoie de multe, socotește-l mai bogat decât toți, chiar dacă n-are
nimic. Că judecăm sărăcia și bogăția nu după măsura averii, ci după
starea sufletului.”
(Sf. Ioan Gură de Aur – Omilii la parabola despre
săracul Lazăr și bogatul nemilostiv)
„Domnul nu pomenește de loc numele bogatului, ci numai pe cel al
săracului. Numele bogatului ne rămâne ne cunoscut în toată desfășurarea
pildei, pe când Lazăr este numit și pe pământ și în cer. Ce înseamnă
aceasta? Oare nu-i lucrul acesta cu totul împotriva obiceiului? Lumea
s-ar fi grăbit să-l pomenească pe bogătaș, ca pe unul vrednic de cinste,
iar săracului nu s-ar fi ostenit nimeni să-i spună pe nume, chiar dacă
s-ar fi știut cum ii cheamă. Săracii trec prin lume ca niște umbre,
etichetați laolaltă drept „cerșetori”, pe când numele bogaților răsună
pe toate buzele, sunt cântate în ode, scrise în cronici si săpate în
piatra monumentelor funerare.
Dar tocmai de aceea nu pomenește Domnul numele bogatului: ca să nu
cinstească pe cel cinstit de oameni, ca să arate că alta, cu totul alta e
judecata lui Dumnezeu decât a oamenilor. El nu a venit pe pământ ca să
imite purtarea oamenilor față de oameni, ci să arate cum se poartă cerul
cu oamenii! Trecând cu vederea numele bogatului, Mântuitorul ne-a
dezvăluit o taină: în ceruri nici nu se pomenește numele unui astfel de
om, nici îngerii nici sfinții nu-l au pe cereștile lor buze, e șters din
Cartea Vieții. Domnul ar fi putut să dea bogatului nume, cum i-a dat
săracului, dar nu a vrut ca dumnezeieștile-I buze să-l plămădească, să
înnoiască și să dea viață unuia șters odată din Cartea Vieții”.
(Sf.
Nicolae Velimirovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu