„Deci smeriţi-vă sub mâna
cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui
toată grija voastră, căci El însuşi are grijă de voi“ (I Petru 5, 6-7).
O,
tu, oaia din turma cea binecuvântată a Domnului, stai liniştită în mâna Lui!
Predă-te cu totul Lui şi nu te împotrivi! Împotrivirea noastră nu foloseşte la
nimic, căci, atunci când Păstorul nostru cel Mare vrea să ne tundă, apoi El tot
o face. Cu toată împotrivirea noastră, nu putem face nimic altceva decât doar
atât că, zvârcolindu-ne sub foarfecele Lui, am putea să fim tăiaţi şi răniţi;
în loc de o lovitură, să primim două.
Plugarii
din ţările Răsăritului au un fel de bold special pentru boii care se lasă pe
tânjală. Are plugarul un bold (spin) pe care
îl înfige în pielea boului, ca să păşească mai repede. Îl înfige puţin şi boldul nu doare prea mult, dacă boul stă
liniştit. Dar, dacă boul zvârle cu piciorul, boldul îndată intră adânc în
carne, sloboade sânge şi doare.
Aşa
va fi şi cu noi când ne răzvrătim contra „boldului“ cu care Domnul ne
împinteneşte să mergem mai repede pe calea mântuirii.
O, ce nebunie este a te
răzvrăti sub foarfecele Domnului!
Cu toate gemetele noastre, noi nu putem face nici să plouă, nici să stea
ploaia. Putem noi câştiga vreun ban prin nelinişte sau să cumpărăm vreo pâine
prin tânguire? Atunci ce vrem cu răzvrătirea sub foarfecele Domnului?
Murmurarea
este distrugerea răsuflării noastre celei duhovniceşti, iar neliniştea este o
pierdere zadarnică de timp.
Stai
liniştit în mâna Domnului! Aceasta aduce sufletului binecuvântare. Omul – zicea
un sfânt părinte – atunci este mai aproape de porţile cerului, când se supune
cu totul şi deplin voinţei lui Dumnezeu.
Eu
– care scriu aceste rânduri – am cunoscut aproape în fiecare an „foarfecele“
Domnului. Sărut aceste foarfeci şi le doresc mereu, căci prin ele mi-a venit
mângâierea şi puterea Duhului Sfânt.
Voi,
toţi care cunoaşteţi aceste foarfeci – mărturisiţi pe tot locul binecuvântările
lor şi îndemnaţi pe toate „oile“ să stea liniştite sub mâna cea scumpă a
Tunzătorului.
Rugăciunea noastră cea
de fiecare zi să ne fie aceasta: O
Doamne, fă cu mine, robul Tău, ceeace Tu voieşti şi când Tu
voieşti. Hotărăşte-mi ce voieşti Tu: cinste sau necinste, bogăţie sau sărăcie,
boală sau sănătate, bucurie sau mâhnire... Eu toate le voi primi vesel din mâna
Ta şi voi lăuda neîncetat Numele Tău. Amin.
Părintele Iosif Trifa, din ”Ca o oaie fără glas”
Editura
«Oastea Domnului», Sibiu – 2001
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu