"Ce mici sunt totdeauna contemporanii profetilor mari ai lui Dumnezeu! Profetii lui Dumnezeu traiesc totdeauna in viitor, iar contemporanii lor traiesc mereu numai in trecut. De aceea, neputandu-i intelege, ii urasc.
Un profet intelept lasa pe o mie de mincinosi nebuni sa vorbeasca, fiindca un singur cuvant al lui spulbera o mie de cuvantari ale lor. Dar un singur mincinos nebun nu lasa pe o mie de profeti intelepti sa vorbeasca, fiindca nu le poate suferi nici un adevar.
Geniile si profetii sunt ca si muntii; se vad numai de departe. De aproape, marimea lor ne impiedica sa-i vedem. Fericiti sunt ochii care se micsoreaza cand ii privesc de aproape, pentru a-i putea cuprinde de departe.
Datoria celor care traiesc langa un profet, langa un geniu este nespus de mare si de eterna. Ei trebuie sa faca totdeauna ca Sfantul Ioan Botezatorul cand a zis: El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.
Hristos creste in fata oamenilor in masura in care profetul se micsoreaza in fata Lui. Dar Hristos il creste deodata cu El si pe profetul Sau cel smerit. Nimeni n-a vorbit asa de frumos despre Ioan ca Hristos – pentru ca nimeni nu vorbise despre Hristos asa de frumos ca Ioan.
Am trait si noi cativa ani aici, in preajma unuia dintre cei mai mari profeti contemporani cu noi. Uriasa lui valoare insa era acoperita de un trup atat de mic, atat de slab si atat de suferind, ca nimeni nu i-a cunoscut valoarea acestui diamant unic si rar. Pentru ca oamenii cantaresc dimensiunea, nu valoarea. Muntele, nu margaritarul.
Poate va trebui sa mai treaca secole, pentru a i se putea vedea adevarata sa marime. Fiindca se pare ca, pentru a ajunge sa fie inteles si pretuit un geniu si un profet de catre o generatie, este nevoie sa mai treaca atatia ani cu cati a fost el inaintea lor.
Oamenii mari ai unui popor si sfintii mari ai unei Biserici pot fi cunoscuti numai dupa roadele lor. Nu atat dupa cele din timpul vietii – ci mai ales dupa cele de dupa moarte.
Faptele oamenilor obijnuiti sunt cunoscute in viata asta si merg inainte la judecata. De aceea ei isi primesc rasplata in viata aceasta. Faptele oamenilor neobijnuiti insa nu se pot cunoaste cu adevarat decat dupa moarte. De aceea ei nu-si primesc rasplata decat in viata cealalta.
Oamenii trimisi in lumea asta de catre Divinitate pentru o slujba divina sunt oameni divini. Profetii sunt oameni divini pentru ca ei sunt trimisii lui Dumnezeu in lume, pentru a-i comunica lumii un mesaj ceresc. Profetul sfant trimis neamului nostru si Bisericii noastre a avut un astfel de mesaj.
Cand Dumnezeu vrea sa faca un lucru sfant, El il pregateste mai intai pe omul sfant prin care va face lucrul acesta. Si orice trimis sfant pentru un lucru sfant are asupra lui un semn sfant ca Moise, ca David, ca Ioan Botezatorul.
Dar semnul acesta sfant nu-l vad decat ochii sfinti. De ce ochii fetei lui Faraon s-au oprit asupra copilasului Moise? De ce ochii profetului Samuel s-au oprit asupra pastorului David? De ce ochii dreptului Simeon s-au oprit asupra Copilasului Mariei? De ce gandul mai-marelui Bisericii s-a oprit asupra indepartatului Iosif? Caile Domnului sunt necunoscute inainte. Ele se vad numai in urma.
Ziua intai este si Ziua a opta. Cifra 8 este un numar divin, fiindca urmeaza dupa cifra 7, care este numarul desavarsirii omenesti. In viata multor profeti si genii, si Cifra aceasta a fost un semn.
Un profet sfant este totdeauna un parinte sufletesc pentru cei care ii primesc mesajul si se impartasesc de binefacerile lui. Avraam a fost un profet sfant – si toti cei care au dobandit o credinta ca a lui au devenit fiii sai duhovnicesti (Isaia 51,2; Romani 1,16).
Sfantul apostol Pavel a fost un profet sfant – si toti cei care au primit nasterea din nou prin propovaduirea lui au devenit fiii sai duhovnicesti, iar el a devenit in Domnul, parintele lor sufletesc (I Corinteni 4,15).
Tot asa, profetul Iosif a fost un trimis sfant – si noi, toti cei care am primit infierea Duhului Sfant prin propovaduirea sa, suntem fiii sai duhovnicesti.
Dar datoria unui fiu trupesc fata de parintii sai trupesti este atat de mare, incat ea este asezata in randul celor zece porunci vesnice, indata dupa primele patru porunci fata de Dumnezeu...
Despre porunca datoriei fata de parinti, Insusi Mantuitorul Hristos a spus ca este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta si de o conditie: viata si fericirea (Matei 15,4; Efeseni 6 1-3).
Iar daca porunca cinstirii parintilor trupesti este atat de mare si sfanta, cu cat mai mare si sfanta trebuie sa fie porunca Cinstirii parintilor sufletesti?
Fata de parintii trupesti avem obligatii trupesti si datorii trecatoare, dar fata de parintii sufletesti avem obligatii sfinte si datorii vesnice.
Caci dupa cum unii dintre noi purtam pe trupul nostru trasaturi care ne aseamana cu parintii nostri trupesti sau urmari ale unei slabiciuni mostenite de la ei, - tot asa purtam fiecare dintre noi pe sufletele noastre trasaturile sufletului parintelui nostru duhovnicesc. Sa ne impartasim din virtutile si puterea sufletului sau.
In fiecare dintre noi (cate mii de copii sufletesti ai lui suntem aici) este cate ceva din dragostea lui. Din lacrimile lui, din suferintele lui, din jertfele si ostenelile lui, din cantitatea uriasa a acestora care a fost toata inainte numai in el singur, in sufletul sau urias si sfant. Si nu numai in noi, cei de acum, ci si in acei cate inca mii si mii – care vor veni dupa noi. Iata ce urias este un profet sfant. Asa a fost profetul daruit noua. Fie binecuvantat in veci. Amin."
Geniile si profetii sunt ca si muntii; se vad numai de departe. De aproape, marimea lor ne impiedica sa-i vedem. Fericiti sunt ochii care se micsoreaza cand ii privesc de aproape, pentru a-i putea cuprinde de departe.
Datoria celor care traiesc langa un profet, langa un geniu este nespus de mare si de eterna. Ei trebuie sa faca totdeauna ca Sfantul Ioan Botezatorul cand a zis: El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.
Hristos creste in fata oamenilor in masura in care profetul se micsoreaza in fata Lui. Dar Hristos il creste deodata cu El si pe profetul Sau cel smerit. Nimeni n-a vorbit asa de frumos despre Ioan ca Hristos – pentru ca nimeni nu vorbise despre Hristos asa de frumos ca Ioan.
Am trait si noi cativa ani aici, in preajma unuia dintre cei mai mari profeti contemporani cu noi. Uriasa lui valoare insa era acoperita de un trup atat de mic, atat de slab si atat de suferind, ca nimeni nu i-a cunoscut valoarea acestui diamant unic si rar. Pentru ca oamenii cantaresc dimensiunea, nu valoarea. Muntele, nu margaritarul.
Poate va trebui sa mai treaca secole, pentru a i se putea vedea adevarata sa marime. Fiindca se pare ca, pentru a ajunge sa fie inteles si pretuit un geniu si un profet de catre o generatie, este nevoie sa mai treaca atatia ani cu cati a fost el inaintea lor.
Oamenii mari ai unui popor si sfintii mari ai unei Biserici pot fi cunoscuti numai dupa roadele lor. Nu atat dupa cele din timpul vietii – ci mai ales dupa cele de dupa moarte.
Faptele oamenilor obijnuiti sunt cunoscute in viata asta si merg inainte la judecata. De aceea ei isi primesc rasplata in viata aceasta. Faptele oamenilor neobijnuiti insa nu se pot cunoaste cu adevarat decat dupa moarte. De aceea ei nu-si primesc rasplata decat in viata cealalta.
Oamenii trimisi in lumea asta de catre Divinitate pentru o slujba divina sunt oameni divini. Profetii sunt oameni divini pentru ca ei sunt trimisii lui Dumnezeu in lume, pentru a-i comunica lumii un mesaj ceresc. Profetul sfant trimis neamului nostru si Bisericii noastre a avut un astfel de mesaj.
Cand Dumnezeu vrea sa faca un lucru sfant, El il pregateste mai intai pe omul sfant prin care va face lucrul acesta. Si orice trimis sfant pentru un lucru sfant are asupra lui un semn sfant ca Moise, ca David, ca Ioan Botezatorul.
Dar semnul acesta sfant nu-l vad decat ochii sfinti. De ce ochii fetei lui Faraon s-au oprit asupra copilasului Moise? De ce ochii profetului Samuel s-au oprit asupra pastorului David? De ce ochii dreptului Simeon s-au oprit asupra Copilasului Mariei? De ce gandul mai-marelui Bisericii s-a oprit asupra indepartatului Iosif? Caile Domnului sunt necunoscute inainte. Ele se vad numai in urma.
Ziua intai este si Ziua a opta. Cifra 8 este un numar divin, fiindca urmeaza dupa cifra 7, care este numarul desavarsirii omenesti. In viata multor profeti si genii, si Cifra aceasta a fost un semn.
Un profet sfant este totdeauna un parinte sufletesc pentru cei care ii primesc mesajul si se impartasesc de binefacerile lui. Avraam a fost un profet sfant – si toti cei care au dobandit o credinta ca a lui au devenit fiii sai duhovnicesti (Isaia 51,2; Romani 1,16).
Sfantul apostol Pavel a fost un profet sfant – si toti cei care au primit nasterea din nou prin propovaduirea lui au devenit fiii sai duhovnicesti, iar el a devenit in Domnul, parintele lor sufletesc (I Corinteni 4,15).
Tot asa, profetul Iosif a fost un trimis sfant – si noi, toti cei care am primit infierea Duhului Sfant prin propovaduirea sa, suntem fiii sai duhovnicesti.
Dar datoria unui fiu trupesc fata de parintii sai trupesti este atat de mare, incat ea este asezata in randul celor zece porunci vesnice, indata dupa primele patru porunci fata de Dumnezeu...
Despre porunca datoriei fata de parinti, Insusi Mantuitorul Hristos a spus ca este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta si de o conditie: viata si fericirea (Matei 15,4; Efeseni 6 1-3).
Iar daca porunca cinstirii parintilor trupesti este atat de mare si sfanta, cu cat mai mare si sfanta trebuie sa fie porunca Cinstirii parintilor sufletesti?
Fata de parintii trupesti avem obligatii trupesti si datorii trecatoare, dar fata de parintii sufletesti avem obligatii sfinte si datorii vesnice.
Caci dupa cum unii dintre noi purtam pe trupul nostru trasaturi care ne aseamana cu parintii nostri trupesti sau urmari ale unei slabiciuni mostenite de la ei, - tot asa purtam fiecare dintre noi pe sufletele noastre trasaturile sufletului parintelui nostru duhovnicesc. Sa ne impartasim din virtutile si puterea sufletului sau.
In fiecare dintre noi (cate mii de copii sufletesti ai lui suntem aici) este cate ceva din dragostea lui. Din lacrimile lui, din suferintele lui, din jertfele si ostenelile lui, din cantitatea uriasa a acestora care a fost toata inainte numai in el singur, in sufletul sau urias si sfant. Si nu numai in noi, cei de acum, ci si in acei cate inca mii si mii – care vor veni dupa noi. Iata ce urias este un profet sfant. Asa a fost profetul daruit noua. Fie binecuvantat in veci. Amin."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu