Părtăşie, părtăşie...!

Părtăşia cu cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, este binecuvântarea Evangheliei, binecuvântare ce face ca toţi oamenii indiferent de pătura socială, bogaţi sau săraci, învăţaţi sau mai puţin învăţaţi să fie una în Domnul Iisus. În faţa dragostei răscumpărătoare a Domnului, toate deosebirile dintre oameni cad: " Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea...
( cf. Efeseni 2, 14); " Nu mai este nici iudeu, nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod...findcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus!
(cf. Galateni 3, 28)

Părtăşie înseamnă unitate, încurajare, dragoste ( cf. Efeseni 2, 44-46), rugăciune neîntreruptă (cf. Fap. Ap. 4, 29-31)

Părtăşia se regăseşte în purtarea de grijă uni altora (cf. Romani 12, 13, purtarea sarcinilor uni altora (cf. 1 Corinteni 12, 26), în ajutorul dat celor ce vestec evanghelia ( cf. Filipeni 4, 14-16).

Pentru a rămâne în părtăşie trebuie să nu ne abatem de la calea adevărului şi a dragostei descrisă în 1 Corinteni 13, unde ni se spune că dragostea este răbdătoare, plină de bunătate,... nu invidiază, nu se mândreşte, nu se laudă şi nu caută folosul său.
Luând aminte la aceste lucruri constatăm cu tristeţe că uneori părtăşia este stricată, tulburată, de neânţelegeri de felul celor din timpul Sf. Apostoli ( vezi Fap. Ap. 6, 1; 15, 36-42) sau mai rele.

Neînţelegerile despart, dezbină şi distruge orice fel de părtăşie.

În locul unde nu este înţelegere nu este nici părtăşie.

Să ne apropiem deci mai mult de scaunul harului, de Domnul Iisus, cu cât vom fi mai aproape de El cu atât mai mult vom fi mai aproape uni de alţii.
Să fim veghetori, statornici, iubind adevărul ca nu cumva să fim chiar noi o piatră de poticnire în calea părtăşiei.