Iubire... iz de nemurie

 “Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”– Ioan 15, 12 -13 –

Domnul Iisus a spus ucenicilor aceste cuvinte minunate, şi nu după multă vreme El şi-a dat viaţa, nu doar pentru un om, ci pentru toată omenirea, pentru că ” Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”( Matei 20, 28 )

Iubirea e izvor de putere, izvor de curaj. Domnul Iisus, ştia ce-L aşteaptă şi ştia ce-i aşteaptă şi pe ucenici şi ştie ce ne aşteaptă pe fiecare.

“Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia” ( Marcu 10, 32 – 34 )

Câţi dintre noi în faţa unui astfel de orizont, descris de Domnul Iisus, rămânem statornici şi plini de iubire?

“Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă “ ( Efeseni 5, 1 – 2) “În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.” ( I Ioan 3 , 16 )

Putem rămâne statornici în iubire numai dacă ne apropiem de Dumnezeu cu o inimă sinceră. “ Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere” ( Filipeni 1, 9 ); ”Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici” ( Iacov 4 , 8 ); “Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele” ( I Ioan 5, 3 )

Dumnezeu este iubire şi prin gura Sf. Ap. Ioan ne spune: “Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. “ ( I Ioan 4, 7 – 8 )

În lume există diverse iubiri, oamenii îşi leagă inima de una sau de alta, însă adevărata iubire se descoperă doar atunci când îl cunoşti pe Dumnezeu. Adevărata iubire este rod al Duhului Sfânt ( cf. Galateni 5, 22), rod care te face să te simţi împlinit, pentru că iubirea înseamnă jertfă, iar jertfa înseamnă renunţarea la egoismul tău. Adevărata iubire nu se consumă niciodată, rămâne aceiaş oricând şi pentru oricine.

“ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” ( I Ioan 2, 15 – 17 )

Iubirea lumii şi iubirea lui Hristos, sunt două noţiuni diametral opuse, nu se pot reconcilia niciodată. De ce? Pentru că, lumaea întreagă zace sub puterea celui rău( cf. I Ioan 5, 19 ), pentru că s-a amestecat şi s-a identificat cu cel rău astfel încât “răul” şi „lumea” au ajuns sinonime. De aceea Sf. Ioan spune: “Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el”. Iubirea pe care o îmbie lumea, este una mincinoasă, perfidă. Statisticile ne vorbesc în cifre îngrozitor de mari, de avorturi, de căsnicii distruse, de copii abandonaţi, de părinţi chinuiţi de singurătate în azilele de bătrâni, acesta este rodul, iubirii otrăvite de duhul acestei lumi. Noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu să refuzăm această iubire perversă, care nu mai are nimic sfânt şi să ne înarmăm cu răbdarea şi cu dragostea Domnului Iisus. Să nu ne sperie sfârşitul groaznic, pe Cruce, al Domnului Iisus. Să ieşim din lume, din întunericul neiubirii de Dumnezeu, pentru că numai aşa vom putea gusta bucuria adevăratei iubiri, o iubire greu de exprimat în cuvinte. Fericitul Augustin, spunea: “Iubeşte şi fă ce vrei! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.”

Să iubim tot ce este dumnezeic, tot ce este veşnic, să iubim înţelepciune Lui, dreptatea Lui, adevărul Lui, iubirea Lui, şi toate celelalte vor veni de la sine.

Aşa au făcut înaintaţii noştri. Iată de exempul cum a înţeles fr. Traian Dorz, să răspundă iubirii lumii:

„...Atunci i-a zis iubire lumii:
ce dulce ţi-e cântarea ,
- eu de mi-ai cânta, te-aş face-un zeu
şi toţi ţi s-ar pleca mereu
dar el tăcu şi mai din greu.

Hristos i-a zis atuncea: Vino
şi cântă doar de jertfa Mea
vei plânge-acum, vei sângera
dar ceru-n veci te va cânta
- el I s-a dat cu tot ce-avea"

Doar prin Hristos omul ajunge biruitor în lupta împotriva păcatului şi a ispitirilor diavoleşti. Aceasta o spune şi Sf.Ap. Pavel:” Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.”( Filipeni 4, 13 ). Dacă am ajuns să facem şi noi acest pas de predare în mâna lui Dumnezeu, “să nu ne mirăm fraţilor, dacă lumea ne urăşte”(cf.I Ioan 3,13 – 14 ).

Închei cu un mic comentariu a Arhim. Justin Popovici, despre iubire:

“Iubirea are iz de nemurie, căci are mireasma lui Dumnezeu.

Doar trăind iubirea evanghelică creştinul ajunge “pentru Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos”....Doar iubirea a învins moartea, doar iubirea izbaveşte de moarte. Iubire, cum te vom numii, dacă nu Hristos? Iubirea: această putere care ne îndumnezeieşte, care ne face dumnezei. Vrei în această lume, să simţi că eşti nemuritor? Iubeşte pe fratele tău. Iubeşte-i pe oameni ca pe fraţi: în aceasta stă bucuria cea adevăratâ a vieţii....Iubirea este întâia şi cea mai mare dintre virtuţi”( Comentarii la Noul Testament – Epistolele Sf. Ioan teologul – ed. Bizantina – Buc. 1998 ).