Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XXVIII)

“Fiul meu, când vii acasă sau de-acasă la plecare,
de pe faţă todeauna şterge-ţi orice frământare,
ca să nu stingi bucuria celor ce privesc la tine –
dacă faţa ta-i senină, faci şi pe-ale lor senine, “

„Fii mei, când vreţi vreodată cuiva să îi daţi ceva,
nu mai întrebaţi flămândul să vă spună dacă vrea;
unii nu şi-ar spune foamea nici când se târăsc pe jos,
iar acela care-ntreabă nu dă tocmai bucuros”

“Fiul meu, ascultă pe-alţii despre ei când vor vorbii,
asta are să le placă şi-i va face-a te iubii.
Atunci vor putea s-asculte şi ei vorba ce le-o spui –
tot ce-aştepţi tu de la altul, mai întâi, îi fă tu lui.”

“Fiul meu, tu la oricine adu-i numai bucurie,
poartă-te cu toţi ca Domnul: delicat, cu gingăşie;
ce frumos să duci cu tine todeauna-nviorare
când e plină lumea asta de tristeţe şi-apăsare!...”

„Fii mei, luaţi aminte la-nţeleapta mea povaţă:
adevărul, todeauna, oricui spuneţi-l pe faţă,
nu-l ascundeţi niciodată nici de frică, nici de plată
nici nu-l spuneţi pe la spate ori c-o vorbă supărată –
că numai spunândul bine va fi inima-mpăcată”

“Fii mei, trăiţi Cuvântul, nu numai să-l predicaţi,
altfel, ce zidiţi cu-o mână cu cealaltă dărâmaţi;
cei care trăiesc cu fapta ceea ce cu gura spun
vor zidi cu amândouă şi vor face lucru bun”

“Fiul meu, să şti că-n suflet dragostea pe care-o ai
este-un bun ceresc, talantul cel primit direct din Rai.
Tu o ai nu pentru tine, ca-n plăceri s-o cheltuieşti,
ci prin calde binefaceri s-o împarţi şi s-o-nmulţeşti.”

Traian Dorz,
din cartea:"La izvoarele luminii"