duminică, 8 august 2010

Să învăţăm de la copiii noştri inocenţa!


Astăzi Adriana, o bună prietenă de familie şi sora mea în Hristos, m-a sesnibilizat până la lacrimi. De ce? Vă las în compania mărturisirii ei:

"Vin de la lucru şi Andrei mă întreabă:
- Mamii, nu mi-ai cumpărat doi pufuleţi?
- Nu mamii, ca nu am avut bani la mine, dar uite în schimb ţi-am adus altceva. Şi îmi duc mâinile înspre inima cuprinzând-o parcă şi întorcându-le căuş spre Andrei, ... îi spun:
- Uite, mamii - toata dragostea mea ţi-am adus-o...
Andrei îmi ia mîinile în mâinile lui mici - şi mi le sărută...
În acel moment am simţit că sunt un om greu la minte pe lângă inocenţa unui copil... Îmi fusese teamă că nu îmi va înţelege gestul şi că îl va considera ca fiind prea puţin pe lângă punga de pufuleţi sau bomboanele pe care le-ar fi primit... Însă m-a smerit - demonstrându-mi că înţelege unele lucruri la adevarata lor valoare."

Şi ca o completare a gestului de mai sus, mărturisit de Adriana, adaug floricica ruptă astăzi de la marginea drumului, dăruită de Andrei mamei lui, la ieşirea de le Biserică.

Să învăţăm de la copiii noştri inocenţa!


2 comentarii:

adriana spunea...

M-ai topit cu postarea asta; o preiau si eu pe blog. O zi buna!

Parintele Ciprian spunea...

Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. (Matei 19, 14)

Multe am avea de invatat de la copiii nostri, din simplitatea si nevinovatia lor.
O data la o Sfanta Liturghie, a venit un copilas, cred ca avea putin peste un an, Robert, si il impartasisem de cateva ori. Vazandu-ma cum ies cu Potirul, a inceput sa strige cat putea cu mana intinsa: Papa! Papa! Papa!
M-a impresionat foarte mult si desi doream sa predic despre cu totul altceva, in acea duminica am vorbit despre dorinta acelui copil de a se Impartasi in comparatie cu dorinta noastra slaba si stearsa de a a face acest lucru, de a sta la masa cu Hristos, de a gusta din Trupul si Sangele Lui.
A fost o lectie pt noi toti, dar cati au luat aminte?