Să ne rugăm împreună...

Slavă veşnică Ţie, Preadulcele nostru Mântuitor, Învăţător şi Dumnezeu Iisus Hristos, Care ai venit în lume să-i mântuieşti şi să-i înveţi pe toţi oamenii… şi să-i răsplăteşti nu numai odată, la sfârşit şi veşnic, pe fiecare după cum a ascultat şi a împlinit cu fapta, ci chiar şi zilnic, încă din viaţa aceasta.
Slavă Ţie, Care, în cel dintâi cuvânt al rugăciunii pe care ne-ai lăsat-o, ne‑ai învăţat să ne îndreptăm inima şi gândurile către Acela Căruia ne rugăm, spunându-I că El este Tatăl nostru.
Pentru ca, ştiind că Acolo Sus, în Ceruri, noi avem un Tată plin de bunătate şi de iubire, să ridicăm spre El mâinile noastre şi pline, şi goale cu credinţa că El ne primeşte sau ne dă tot ce avem dorinţa sau nevoia.

Numai dacă ceea ce Îi aducem înainte este curat şi smerit. Sau ceea ce Îi cerem este curat şi bun.

Slavă Ţie, Care ne-ai arătat şi ne-ai descoperit că Acolo în Ceruri este Tatăl nostru, al tuturora! Nu numai al unora.

Că inima Lui este plină de bunătate şi de iubire faţă de toţi oamenii, fără nici o părtinire faţă de nimeni.
Că tot ce-I cerem fiecare ne dăruieşte fiecăruia.
Că de la El vine pâinea noastră cea de toate zilele.
Că de la El vine iertarea păcatelor noastre, dar precum iertăm şi noi greşiţilor noştri.
Că El ne izbăveşte de ispite şi ne mântuieşte de cel rău…

Slavă Ţie, Iisuse Doamne, de la care am învăţat că atunci când stăm la rugăciune şi spunem „Tatăl nostru“ nu suntem singuri niciodată. Ci spunem împreună cu toţi ceilalţi, fiindcă nici unul nu zice „Tatăl meu“, ca să se simtă singur, ci „Tatăl nostru“, ca să se simtă în mijlocul tuturor, rugându-se pentru toţi şi împreună cu toţi.

În felul acesta noi ne rugăm pentru toţi oamenii şi toţi oamenii ceilalţi se roagă pentru noi. Aceasta ne face să ne simţim una în faţa Ta, înlăturând dintre noi orice despărţiri, şi ne dă felul cel ceresc şi bun de a ne iubi şi ierta.

Iată ce ne-ai învăţat Tu!
Slavă veşnică Ţie, Tatăl nostru Care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău.
Vină Împărăţia Ta.
Facă-se voia Ta, precum în ceruri, aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
Şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava,
a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Amin.

Traian Dorz
din "Hristos, Pâinea noastră zilnică" ( 2 Mai)