Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Ioan Scărarul

Sfântul Ioan Scărarul s-a născut în jurul anului 579 şi a adormit întru Domnul în anul 649. A intrat în mănăstirea din muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până la acea vârstă dobândise o pregătire solidă în toate ştiinţele acelei vremi, fapt care ar indica provenienţa sa dintr-o familie înstărită.
Aleasa sa pregătire în ştiinţele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul, iar vieţuirea în Muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Acum însă este cunoscut sub numele de Ioan Scărarul, datorită cărţii Scara dumnezeiescului urcuş, pe care a scris-o la sfârşitul vieţii sale.
În mânăstire l-a avut ca povăţuitor pe Cuviosul Martirie, vreme de 19 ani. După moartea acestuia, Sfântul Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, la 5 mile de mănăstire, unde a vieţuit în linişte vreme de 40 de ani.
Spre sfârşitul vieţii a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul cât conducea pe monahi pe calea desăvârşirii, a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60 de mile de Mănăstirea Sinai. "Scara dumnezeiescului urcuş" este alcătuită din 30 de "Trepte" (capitole) şi se află şi în volumul IX din Filocalia românească.
Pomenirea sa se face la 30 martie.

"Am văzut un om mulţumind lui Dumnezeu cu gura şi fălindu-se cu cugetul. Mărturiseşte despre aceasta fariseul acela, care a spus în chip făţarnic: “Iţi mulţumesc, Dumnezeule” (Luca XVIII, 11)"

"Cel ce respinge mustrarea îşi întipăreşte patima. Iar cel ce o primeşte s-a dezlegat de legătura ei."

"Trufia pricinuieşte uitarea greşelilor. Căci aducerea-aminte de acelea e pricinuitoarea smeritei cugetări."

"Mândria este mărul putred pe dinauntru,dar pe dinafară strălucitor de frumuseţe "

"Multa vorbire este catedra slavei desarte, prin care aceasta se arata pe sine si se face cunoscuta. Multa vorbire este semnul nestiintei, usa clevetirii, calauza glumelor, slujitoarea minciunii, risipirea strapungerii, nascatoarea trandaviei sau pricinuitoarea ei, inainte-mergatoarea somnului, imprastierea mintii adunate in sine, pierzatoarea pazei de sine, racitoarea caldurii, intunecarea rugaciunii."

"Tacerea lui Iisus a rusinat pe Pilat, si linistea unui om duhovnicesc mistuie slava desarta."

"Cel ce a cunoscut mirosul focului celui prea inalt fuge de insotirea cu oamenii, cum fuge albina de fum."

"Suprema valorificare a timpului este condiţionată de înţelegerea fiecarei zile ca stând la uşa vieţii de dincolo – a eshatologicului. “Carpe diem” – foloseşte intens ziua – ca fiind ultima ce ne poate asigura viaţa eternă. Timpul este un dar de la Dumnezeu însă şi o datorie de a-l umple cu fapte dăruite Domnului cu sârguinţă de a ne desavârşi. Nu trebuie sa pierdem nici o clipa căci chiar de l-am folosi întreg, nu ne ajunge sa împlinim toată datoria ce ne este dată odată cu el."

"Câtă vreme păcătuim întru cunoştinţă nu este smerenie în noi... Nimeni vieţuind în păcate să nu deznădăjduiască de sine, ştiind că plugăria schimbă soiurile plantelor, iar îngrijirea sufletului prin virtute poate birui boli de tot felul."

"În mărturisire se arată voinţa de a depăşi păcatul; nu ajunge numai o părere de rău interioară."

,,Tu, cel ce alergi , nu urma pilda soţiei lui Lot, ci a lui Lot însuşi."

(din: “Filocalia”, vol IX, traducere de parintele Dumitru Staniloae)

,,Înainte de toate să ne mărturisim bunului şi singurului nostru Judecător, iar dacă El porunceşte, să ne mărturisim şi tuturor. Căci rănile descoperite nu se vor mări, ci se vor tămădui."

,,Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curăţă păcatele săvârşite după acesta."

“Dumnezeu este iubire” iar acela care încearcă să-l definească este un orb care încearcă să măsoare nisipul de pe fundul mării"

"În măsura în care avem dragostea, în aceeaşi măsură posedăm şi teama. Cine însă nu are teamă, acela sau este plin de iubire, sau este mort cu sufletul"

"Cel care iubeşte pe Domnul a iubit mai-nainte pe fratele său"

"Cel care iubeşte cu adevărat are mereu înaintea ochilor minţii chipul celui îndrăgit şi cu atâta plăcere il priveşte înlăuntrul gândului său, încât şi noaptea în vis nu-şi poate stăpâni elanul care-l atrage spre cel dorit. Rănindu-se cu aceasta dragoste, cineva spunea urmatoarele cuvinte: “Eu dorm, dar inima mea veghează”

"Fericit este cel ce are o aşa dragoste de Dumnezeu, precum are cel nebun îndrăgostit de iubita sa"

"Frica este o însuşire copilărească pe care o manifestă sufletul îmbătrânit întru slava deşartă. Frica este lipsa credinţei arătată în aşteptare plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Este o presimţire a unei primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se înspăimântă şi se împuţinează pentru unele nenorociri îndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar şi în lucrurile cele mai sigure."

De la Hristos încoace nu mai poate spune nimeni: ''Doamne, om nu am'' căci toţi îl avem pe Hristos, dar Hristos lucrează prin cei ce cred în El."

"Omul fricos suferă de două boli: de puţinătatea credinţei şi de iubirea de trup"

"Omul când pierde echilibrul interior nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme."

"Precum apa strâmtorată ţâşneşte spre înălţime, aşa de multe ori şi sufletul strâmtorat de primejdii urcă spre Dumnezeu prin pocăinţă şi se mântuieşte."

,Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti în inima noastră; mai degrabă, doreşte ca, din iubire pentru El, să avem mereu bucurie în suflet. “

"Dragostea este lepădarea oricărui gând potrivnic faţă de aproapele nostru"

"Cel care spune că Îl iubeşte pe Domnul, dar în acelaşi timp urăşte pe fratele său, este asemenea celui care-şi închipuie în somn că aleargă "

"Daca cel ce se pocaieste este pricinuitorul pedepselor sale, atunci cel ce nu se gandeste la pocainta, pacatuieste necontenit "

"Pocainta este a doua nastere din Dumnezeu care s-a dat oamenilor dupa botez "

"Pocainta este aducerea inapoi a botezului, invoiala cu Dumnezeu pentru viata de veci, cumparatoare a smereniei si necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri trupesti "

"Pocainta este impacarea cu Dumnezeu prin lacrimi si prin lucrarea cea buna a celor potrivnice pacatelor"

"Pocainta este usa milei dumnezeiesti"

"Închipuirea de sine îi face pe cei atinşi de ea iubitori de arătare şi de slavă, căci a-ţi închipui că eşti ceva nu te lasă să şi fii cu adevărat. De aceea deşertăciunea este şi se numeşte neexistenţă. Închipuirea că eşti ceva se iveşte atunci când nu eşti ceea ce-ţi închipui, sau vrei să acoperi lipsa a ceea ce vrei să arăţi că eşti. Ea este împreunată totdeauna cu nesinceritatea şi cu lipsa de smerenie"

"Smerenia este uşa nepătimiri"

"Postul smereşte trupul, privegherea luminează mintea, liniştirea aduce plînsul, plînsul botează pe om şi spală sufletul şi-l face fără păcat"

,,Nimic să nu faci fără sfat, întreabă înainte de orice pe oricine, chiar pe un copil, rugându-te lui Dumnezeu ca să-ţi răspundă prin acela: Iată dreapta socoteală!"

"Pomenirea numelui lui Iisus să se lipească de răsuflarea ta şi vei cunoaşte folosul liniştirii…Un singur cuvânt în rugăciune adună mintea, multele cuvinte o împrăştie… "

"Fericit este cel care a văzut un înger dar de o sută de ori mai fericit este cel care s-a văzut pe sine"

”Pentru a duce o viaţă activă, citeşte cărţile care se preocupă de ea”

,,Dacă ai primit flacăra, aleargă că nu ştii când se vas tinge şi te va lăsa în întuneric."

"Iubirea este, după calitatea ei, asemănare cu Dumnezeu pe cât e cu putinţă muritorilor; după lucrarea ei, e o beţie a sufletului; după efectul ei, este izvor de credinţă, abis al îndelungii răbdări, ocean al smereniei."

"O mamă nu are atâta afecţiune faţă de pruncul căruia îi dă pieptul ei să-l sugă, pe cât are pururea fiul dragostei faţă de Domnul său"

"De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…"

„Iubirea daruieste proorocia. Iubirea pricinuieste minunile. Iubirea este adâncul (abisul) luminarii. Iubirea este izvorul focului. Cu cât tâsneste mai mult, cu atât îl arde mai tare pe cel însetat. Iubirea este statornicia îngerilor; iubirea e înaintarea veacurilor”.

,,Fugi ca de bici de locul căderilor! Că nefiind fructul de faţă, nu-l poftim des." (din Filocalii)