"În toate vremurile, dragii mei, a fost greu pe acest pământ. Dar mai greu ca acum n-a fost niciodată. Totdeauna a fost lumea rea pe pământ, dar mai rea ca acum n-a fost niciodată. De aceea ne înspăimântăm de ce se petrece în lume. Deschid radioul şi ascult: acolo s-a cutremurat pământul, dincolo se îneacă lumea, în alte locuri, boli, şi tot ământul este cutremurat de suferinţe grele. Îl scutură Bunul Dumnezeu că l-am spurcat prea tare. Citeam mai demult într-o carte că va veni vremea când Dumnezeu va turna foc pe acest pământ. Spunea acolo până la ce măsură va arde pământul. Vor sufla patru vânturi din patru părţi, va sufla cenuşă şi apoi o ploaie va ploua şi pământul va striga: sunt curat ca o fecioară de şapte ani.
Doamne, Tu ne-ai dat acest pământ să ne răcorească, să ne hrănească. Ne-ai dat, Doamne, numai lumină şi iubire, dar noi ce Ţi-am dat? Ceea ce-ai cerut. Ştiţi ce cere Dumnezeu de la om? Nici nu vă vine a crede! Dă-mi, omule, păcatele tale! Şi Eu îţi dau iertarea Mea. Şi numai atât, Doamne? Ce am mai murdar şi necurat în viaţa mea vrei să iei? Tu, Cel curat şi plin de sfinţenie, plin de dragoste şi milă, dă-Mi, omule, păcatele tale, şi Eu îţi dau iertarea Mea. Şi omul nu vrea să I le dea, să le aducă sub Crucea lui Hristos. Veniţi sub Crucea Răstignirii, dragii mei, şi de aici întoarceţi-vă fii duhovniceşti ai Cerului. Că Dumnezeu v-a dat dreptul să vă faceţi copii ai lui Dumnezeu şi trebuie să veniţi! Viaţa asta trece repede. Şi noi ne vom duce de pe acest pământ.
Căci străini şi călători suntem aici. Şi trebuie să plecăm, iubiţilor, pregătiţi să-L întâlnim pe Dumnezeu în ceruri, sus. Pentru aceasta credem în Bunul Dumnezeu.
Dumnezeu a trimis o Lucrare curăţitoare în Biserica noastră, Lucrarea Oastei Domnului, pe care mulţi încă n-o cunosc. Noi, ca preoţi, suntem tare vinovaţi. Noi am prigonit Lucrarea Oastei Domnului în toţi anii aceştia grei de comunism. Oastea Domnului n-a fost prigonită numai de stat, ci a fost prigonită şi de noi, preoţii. Ne gândeam că voi sunteţi mai cuminţi ca noi, dar voi eraţi nişte suflete dornice de cer, de veşnicie. Şi din cauză că noi am prigonit mult, mulţi s-au înstrăinat, şi i-am înstrăinat noi de Sfânta Biserică. Pentru că am lovit în ei fără de milă, în sufletele curate care-şi doreau cerul. Rog pe Bunul Dumnezeu să ne ierte că nu v-am primit cu braţele deschise. Când poporul îşi dorea mâncarea duhovnicească, hrana duhovnicească, noi doream să vă întoarceţi în pustie, din Canaan. O vină grea purtăm. De aceea suferim astăzi, dragii mei, de aceea, vă spuneam şi duminica trecută, se abat necazuri pe pământ. Dar cum să nu se abată? Şi vă spuneam că amânăm peste o duminică, ca nu cumva să se spună că anume ne-am adunat Oastea Domnului ca să facem o cerere la autorităţile României să aibă milă de acei călugări şi maici pe care i-au închis în zidurile închisorilor, nevinovaţii de la mânăstirea Tanacu. Să aibă milă că de asta e secetă, sunt necazuri, din cauza păcatelor noastre. Să trimită acolo, în acel întuneric al închisorii, o lumină sfântă. Poate-i de-ajuns cât au stat nevinovate sufletele scumpe care au mers să slujească în mănăstire şi stau închise în temniţă maicile nevinovate. De aceea am zis ca toţi creştinii din Bucovina să cerem şi Patriarhului României, şi autorităţilor, să mai cerceteze, că au trecut timpurile comuniste şi ar fi putut să fie chiar altă pedeapsă, dar nu închisoare grea. Iar noi să trăim atât de liber şi atât de liniştiţi în mânăstiri şi în lumea asta când fraţii şi surorile noastre suferă din greu.
Voi ştiţi că toate murdăriile le arată televiziunea. Pe preoţi îi arată cu diferite păcate. Chiar dacă se întâmplă! Eu o viaţă m-am rugat pentru voi, o viaţă v-am ascultat durerile voastre şi m-am străduit ca totdeauna când veneaţi la mine să vă primesc. Dar când cad eu, ce faceţi voi? Mă lăsaţi şi fugiţi. Preoţii prea puţin sunt ajutaţi de creştini prin rugăciunile lor. Dragii mei, orice preot trebuie dus pe braţele voastre de rugăciune. El slujeşte Sfânta Liturghie. El se luptă cu vrăjmaşul diavol, salvând sufletele noastre, ale păcătoşilor. Fac oamenii demonstraţii pentru salariu, toată lumea e în drum, strigă, însă când preoţii sunt la strâmtoare, când fraţii voştri sunt în suferinţe, voi nu le ascultaţi suspinul."
Din cuvântul Părintelui Mihail Jar
ţinut la Adunarea anuală de la Bănceni, din 25 iulie, a. c
Anul XXI, nr. 35 (751) 23-29 AUGUST 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu