(29 august 2009 – meditând la iubirea care face ceva pentru semeni, pentru fraţi, pentru Dumnezeu…)
Să nu regreţi ce ai făcut doar din iubire
Să nu regreţi că i-ai iubit pe fraţi
Că Dumnezeu cunoaşte-a inimii simţire...
El vrea să fim mereu îmbrăţişaţi.
Să nu regreţi vreun dor rostit în calde şoapte
Când nu puteai tu plânsul să-l ascunzi,
Că fraţii tăi cei dragi erau aşa departe...
Şi inimii n-aveai cum să-i răspunzi...
Să nu regreţi durerile purtate-n taină
Ca fraţii tăi în doruri să îi scalzi...
Că doar iubirea ta curată le-era haină
Şi doar atuncea umerii mai calzi...
Să nu regreţi că pâinea ta, chiar cea mai albă,
Ai dat-o ca merinde pentru fraţi...
Ţi-ai adunat comori în a iubirii salbă
Şi crinii cei mai albi, mai parfumaţi...
Să nu regreţi poemele cu versuri albe
În care-ai plâns de drag şi dor mereu...
Că Tatăl te va-mbrăţişa cu braţe calde
Că ai iubit ca El, ca Dumnezeu...
2 comentarii:
incantatoare poezia draga mea. Numai bine!
Foarte frumoasa poezie:)...multumesc:)
Trimiteți un comentariu