1. Pocăinţa (Spovedania) este una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii
lui Hristos
„6. Dar ca să
ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis
slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
7. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.
8. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu,
Cel care dă oamenilor asemenea putere.”
(Matei 9:6-8)
* Vedem din versetul 8 că nu doar Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
a avut puterea de a ierta păcatele, căci termenul e la plural: “oamenilor”;
deci, această putere a iertării păcatelor a trecut de la Domnul şi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos la Apostoli, apoi la episcopi şi preoţi (vezi mai jos Ioan
20:21-23).
„18. Şi Eu îţi
zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile
iadului nu o vor birui.
19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va
fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în
ceruri.”
(Matei 16:18-19)
„Adevărat
grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi
oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.”
(Matei 18:18)
* Text clar care arată că Apostolilor le-a fost dată puterea de a dezlega
păcatele, iar de la apostoli această putere a trecut la episcopi şi preoţi.
„Mărturisind şi
iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în
Domnul nostru Iisus Hristos.”
(Fapte 20:21)
* Fără credinţă şi mărturisirea păcatelor către duhovnic şi părăsirea lor
(pocăinţa) nu ne putem apropia de Dumnezeu. Pocăinţa înseamnă căinţă mare
că ai păcătuit.
2. Pocăinţa (Spovedania) presupune neapărat şi iertarea aproapelui, dacă
vrem ca Dumnezeu să ne ierte
„14. Că de
veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va
ierta greşealele voastre.”
(Matei 6:14-15)
„32. Atunci,
chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am
iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine,
precum şi eu am avut milă de tine?
34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va
plăti toată datoria.
35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta –
fiecare fratelui său – din inimile voastre.”
(Matei 18:32-35)
„Şi ne iartă
nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc
nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.”
(Luca 11:4)
3. Adevărata pocăinţă presupune facerea faptelor bune şi oprirea de
la rău
„De aceea vă
voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice
Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile
voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică.”
(Iezechiel 18:30)
„Atunci
Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor
cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse
şi nu le-a împlinit.”
(Iona 3:10)
„8. Faceţi,
dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem
tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să
ridice fii lui Avraam.
9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună
se taie şi se aruncă în foc.
10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?
11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are
şi cel ce are bucate să facă asemenea.
12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce
să facem?
13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.
14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să
nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu
solda voastră.”
(Luca 3:8-14)
„Ci mai întâi
celor din Damasc şi din Ierusalim, şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor
le-am vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri
vrednice de pocăinţă.”
(Fapte 26:20)
„5. Dar după
învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei
şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui”
(Romani 2:5-6)
„Drept aceea,
adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte;
iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu
te vei pocăi.”
(Apocalipsa 2:5)
„21. Şi i-am
dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
22. Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în
mare strâmtorare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23. Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu
sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după
faptele voastre.”
(Apocalipsa 2:21-23)
4. Taina Spovedaniei/Pocăinţei presupune părerea de rău pentru păcatele
făcute („faptele moarte” din Evrei 6:1) şi dorinţa de schimbare
„Şi i-a zis
fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să
mă numesc fiul tău.”
(Luca 15:21)
* Modelul de pocăinţă al fiului risipitor
„8. Iar Zaheu,
stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau
săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi
acesta este fiu al lui Avraam.
10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.”
(Luca 19:8-10)
„22.
Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se
va ierta cugetul inimii tale,
23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că
eşti.”
(Fapte 8:22-23)
5. Taina Pocăinţei presupune rugăciune sinceră către Dumnezeu, ca să ne
ierte
„Iar vameşul,
departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul,
zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.”
(Luca 18:13)
6. Pocăinţa (Spovedania) presupune mărturisirea păcatelor duhovnicului
(preotului)
„Şi erau botezaţi
de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.”
(Matei 3:6)
* Pocăinţa presupune mărturisirea păcatelor duhovnicului (preotului).
„Şi mulţi
dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele
lor.”
(Fapte 19:18)
„Mărturisiţi-vă
deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă
vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.”
(Iacov 5:16)
„8. Dacă
zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru
noi.
9. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne
ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.”
(I Ioan 1:8-9)
* De vreme ce toţi suntem păcătoşi (versetul 8), toţi trebuie şi să ne
spovedim, mărturisindu-ne păcatele (versetul 9).
7. Prin Taina Pocăinţei (Spovedaniei) ni se iartă păcatele, numai după
aceea ne putem apropia de Sf. Euharistie, Trupul şi Sângele Domnului
„46. Şi le-a
spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze
din morţi a treia zi.
47. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor
la toate neamurile, începând de la Ierusalim.”
(Luca 24:46-47)
* Versetul 47 arată în mod clar că prin Taina Spovedaniei/Pocăinţei ni se
iartă păcatele.
„21. Şi Iisus
le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe
voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine,
vor fi ţinute.”
(Ioan 20:21-23)
* Text clar care arată că Apostolilor le-a fost dată puterea de a ierta şi
dezlega păcatele, iar de la apostoli această putere a trecut la episcopi şi
preoţi.
„28. Să se
cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din
pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea,
nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.”
(I Corinteni 11:28-30)
* Grav lucru, ne avertizează Apostolul Pavel, este a gusta Trupul şi Sângele
Domnului în batjocură, căci prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele
Domnului are loc cu adevărat, deci, trebuie înainte mărturisirea păcatelor
către duhovnic şi cu atentă cercetare de sine (I Corinteni 11:28), fără
a lăsa niciun păcat la o parte:
“Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să
vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” (Iacov 5:16)
„18. Şi toate
sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat
nouă slujirea împăcării.
19. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi,
nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
20. În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum
Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos,
împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
(II Corinteni 5:18-20)
* “slujirea împăcării”, din versetul 18, e constituită dinTaina Spovedaniei
şi Taina Sfintei Euharistii, iar că noi avem mijlocitori între noi şi Domnul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos e arătat de versetul 20, iar aceşti
mijlocitori au fost Apostolii, iar după ei, episcopii şi preoţii.
A te pocăi înseamnă deci să îţi mărturiseşti păcatele
duhovnicului (Iacov 5:16), să îţi pară rău sincer că le-ai făcut şi să te
străduieşti cu toată seriozitatea să nu le mai faci, căci fără pocăinţă nu
există mântuire (I Ioan 1:8-9). Fără pocăinţă (spovedanie) nu ne putem
împărtăşi cu Sfânta
Euharistie (Trupul şi Sângele Domnului).
Părintele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu