Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trântorism, terorism…

Traian DORZ, din HRISTOS – MĂRTURIA MEA

… Dimineaţa, înainte de ora opt, eram iarăşi în biserică, îngenuncheat la picioarele Mântuitorului meu, Care mă izbăvise ieri şi Care mă va izbăvi şi astăzi. Din faţa lui Iisus, am mers din nou în faţa lor (a anchetatorilor), plin de încredere şi pace.

În această zi, a trebuit să răspund la alte întrebări, mai ales în legătură cu drumurile mele pe la fraţii din ţară. Cu frământările şi sfaturile noastre. Cu dezbinările şi cu luptele din mijlocul adunărilor.

– De ce te amesteci dumneata în credinţa altora? De ce nu laşi pe fiecare să creadă cum vrea şi să meargă cum îi place?

– Pentru că aceste dezbinări, e adevărat, sunt acum o problemă arzătoare numai pentru Oastea Domnului, dar, dacă astăzi nu se va lucra grabnic şi cu simţ de răspundere, nu numai de către noi, pentru rezolvarea lor, mâine dezbinările acestea vor fi o problemă pentru Biserică. Iar poimâine, o problemă gravă pentru naţiune.

– Pentru ce?

– Veţi vedea!

– Dar cu tineretul ce aveţi?

– Sunt copiii noştri, viitorul neamului şi al credinţei noastre şi avem răspundere pentru educaţia şi viaţa lor.

– De ce aveţi probleme cu ei, dacă i-aţi educat cum aţi vrut?

– Câtă vreme erau numai sub educaţia noastră nu aveam probleme. Problemele cu ei încep când trec sub educaţia altora.

– A cui?

– A şcolii, a străzii, a societăţii.

– Până când răspunde părintele de educaţia copilului său?

– Toată viaţa, dar acum, de fapt, el nu are putere asupra copilului său decât până la şapte ani. Până atunci copilul este ascultător. Dar îndată după această vârstă, când copilul intră pe mâna altor educatori, i se smulge din suflet tot ce au sădit părinţii şi el se înstrăinează de tot felul cel sănătos şi moral în care îl educaseră părinţii săi.

– Societatea noastră este un mai bun educator al tineretului decât aceşti părinţi înapoiaţi care caută să frâneze mersul nou al vieţii spre înainte. Nu vedeţi dumneavoastră că acum lumea s-a emancipat? Cultura, civilizaţia, tehnica au depăşit mentalităţile învechite ale religiei şi credinţei. Lăsaţi tineretul în pace, să-şi trăiască viaţa după cerinţele firii lui şi ale spiritului modern de astăzi!

– Fie că-i lăsăm, fie că nu, cea mai mare parte a tineretului merge astăzi cu ochii închişi pe calea plăcută firii lui şi a spiritului modern, adică desfrânat, de care spuneţi. Dar cu acest tineret se va întâmpla exact ca şi cu problema dezbinărilor de la credinţă, despre care am vorbit. Astăzi este o problemă dureroasă pentru părinţi, mâine ea va fi o problemă şi mai dureroasă pentru societate, pentru naţiune, pentru dumneavoastră.

– Cum?

– Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trântorism, terorism…

– Cum terorism? Există la noi terorism?

– Ziarele publică în fiecare zi ştiri despre tineri care îşi chinuiesc părinţii, care fură, care ucid pentru a-şi procura bani cu care apoi să ducă viaţa modernă şi emancipată despre care spuneţi că au dreptul să şi-o trăiască. Ce devin aceşti tineri neobişnuiţi cu munca, cu înfrânarea, cu disciplina, cu ascultarea? Nu-i asta terorism? Şi dacă nu-i încă în forma violentă şi distructivă, va deveni, fiţi siguri!

– Statul are legi şi nu va permite!

– Legile nu-l pot transforma pe om. Iată, dumneavoastră băgaţi pe un om a şaptea oară la închisoare, iar după ce iese, el fură din nou, bate din nou, ucide din nou. Numai Hristos Singur îl poate transforma pe om, făcându-l nou, demn, vrednic, – fiindcă El operează asupra inimii…

– Face o grefă, o transplantare şi El, ca ăştia? zise el râzând.

– Da, Singur Hristos face adevărata înnoire, transplantare a inimii, fiindcă o face nu cu o inimă străină, ci chiar cu aceeaşi inimă. Înnoirea oamenilor vine din afară şi de aceea nu reuşeşte niciodată. A lui Hristos vine dinlăuntru, iar acolo numai El poate opera. Noi, astă operaţie o propovăduim. E singura adevărată. Asta este naşterea din nou pe care o face numai Hristos în om.