vineri, 18 martie 2016

Doamne şi Stăpânul vieţii mele…duhul trândăviei,...nu mi-l da mie.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.
Rugăciunea Sf. Efrem Sirul
Această minunată rugăciune recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive şi negative ale pocăinţei şi este ca o verificare a ostenelilor noastre personale de-a lungul Postului.


Iată pentru început câteva cuvinte despre "duhul trândăviei": - Este cauza tuturor păcatelor pentru că otrăveşte energia duhovnicească de la însuşi izvorul său. Trândăvia înseamnă uitarea de Dumnezeu, care aduce cu sine neputinţa de a ne uimi, de a ne minuna, sau pur şi simplu de a vedea minunile lui Dumnzeu.

Sfântui Ioan Gură de Aur spune despre trândăvie astfel:

"Leneşul se scoală din pat după ce soarele a năpădit de mult în piaţă, când cei mulţi s-au şi săturat de muncă. După ce se scoală, se întinde, întocmai ca porcul pus la îngrăşat! Şi-a risipit în somnoreală cea mai frumoasă parte a zilei, stând întins multă vreme în pat. Apoi se găteşte şi pe urmă iese la iveală. Veritabilă privelişte a neruşinării! Ajunge undeva, se aşează, spune şi face asemenea lucruri, încât mai bine ar fi fost pentru el să fi dormit mai departe decât să se fi sculat. Aude o veste neliniştitoare, n-are tăria nici cât a unui copilaş; iar la o veste bună, nu-i nici un copilaş care să se bucure mai tare ca el. Tot ceea ce-i rău se prinde de el. Şi-i gata la mânie, la invidie, la gelozie, la toate viciile… Zi de zi, boala i se înrăutăţeşte. Cade într-o apatie; nu-i decât cenuşă şi pulbere. ...Trândăvia strică toate, înşişi mădularele trupului nostru. Dacă ochiul nu-şi împlineşte treaba - sau gura, sau stomacul sau oricare altă parte a trupului nostru, o boală grea ne paşte. Dar mai mult decât pentru toate, acestea se adeveresc pentru suflet."

Oliver Clément ne spune în felul următor: „Această trândăvie, această anesteziere a întregii fiinţe, pecetluire a zonei profunde a inimii,... duce la descurajare, la ceea ce asceţii numesc acedie-silă de viaţă, deznădejde.”

Un comentariu:

Sorin M. spunea...

"Trândăvia" nu este lenevirea din dimineţile noastre de vacanţă." - spunea cineva şi aşa este. Trândăvia înseamnă uitarea despre care Sfinţii Părinţi spun că este "păcatul de căpetenie". Această uitare, devenită în zilele noastre o uitare colectivă, deschide drumurile decăderii...şi vedem lucrul acesta în societatea în care trăim. (fac aici o paranteză scurtă. Mă uitam aseară la TV şi am început să plâng, în ce ţară trăim..au ajuns părinţii să-şi dea de bunăvoie copii în centre de plasamnet că nu mai are cu ce să-i întreţină...iată unde duce nepăsarea, uitarie şi lenevia aleşilor noştrii, dar şi a noastră că nu ne rugăm destul)
Doamne şi stăpânul vieţii mele, trezeşte-mă...trezeşne-be!
Un proverb din bătrâni spune:
"Nu sta cu mâinile în sân şi nici de plictiseală nu vei avea parte" sau "Sub piatra care zace, nici apa nu curge"
Aceste vorbe spun totul. Mai adaug însă spre învăţătura noastră un cuvânt al Sfântul Teofan Zavoratul (copy paste de pe net):

"Timpul petrecut in zadar in conspiratie cu toate duhurile impotriva sarmanului suflet... ataca duhul si in incepe sa-i necajeasca sufletul - unul dintre duhuri propunandu-i un lucru, altul, alt lucru... numai o grija avand, sa-i distraga atentia de la Dumnezeu si sa-l indrepte de la inceput spre cele desarte, iar apoi spre ceva cu totul rau. Osteniti-va sa va stabiliti o asemenea randuiala a lucrurilor si a indeletnicirilor, incat nici o clipa de vreme zadarnica sa nu va ramana.
Nu pot intelege cum poate fi viata fara lucru. Fie lucreaza capul, fie mainile. Ca sa nu existe timp desert. Si nici plictiseala nu este. Nici ganduri de nici un fel nu vin in minte...
Parintii din vechime intotdeauna aveau o regula: sa aiba un lucru care presupunea truda, pentru a-si folosi puterile si a face experienta luptei. Lucrul savarsit era schimbat in fiecare an.
Cine nu are timp, acela nu va avea cand sa se plictiseasca din pricina trandaviei; nu va avea totodata nici primejdia la care sunt supusi trandavii. Un singur lucru doar trebuie sa-l indeparteze, anume: nelinistea sufleteasca. Si eu cred ca este usor sa atingi acest lucru daca nu alergi dupa multe treburi, ci faci cu toata atentia doar ceea ce presupune mersul lucrurilor sa faci... Cine are aceasta atentie, acela intotdeauna numai un singur lucru va si avea in suflet, fara sa se chinuie din pricina altora. Dupa ce a facut un lucru, se ia de altul si tot asa pana cand inchide ochii sa doarma. Si asa in fiecare zi. Nici o ingramadire de treburi nu va vedea sufletul si astfel nu se va chinui. Intotdeauna va avea de facut numai un singur lucru inaintea fetei lui Dumnezeu."