vineri, 18 martie 2016

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul...iubirii de stăpânire...nu mi-l da mie.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.
Rugăciunea Sf. Efrem Sirul
 "duhul iubirii de stăpânire": este duhul care ne scoa-te din smerenie, este acel duh care te face să ai tendinţa de a domina pe aproapele. Dacă sunt stăpânit de un astfel de duh, firea mea, inevitabil va deveni egoistă şi egocentrică, iar aceasta înseamnă că toţi cei din jurul meu vor deveni mijloacele propriei mele satisfaceri de sine. Iubirea de stăpânire este astfel o degenerare fundamentală a relaţiei mele cu ceilalţi, o încercare de subordonare a lor faţă de mine.
Se cuvine deci să nu uităm sfatul Domnului Iisus:
“Cel ce va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă” (Mt. 20, 27)

Un comentariu:

Sorin Micutiu spunea...

Acesta este duhul care, salasluindu-se oarecand in ingerul cel de lumina purtator, l-a intunecat si l-a alungat pentru totdeauna din cer. Pri­mejdia acestui duh, frate cu du­hul mandriei sau slavei desarte, este pretutindenea prezenta, iar omul stapanit de el ar fi gata sa faca orice pentru a si-l satisface, starnind ura si dispretul celorlalti. Dar noua Domnul ne spune: „Cel ce voieste sa fie mai mare intre voi, acela sa se faca tuturor sluga" (Matei 20, 26). Crestine, cu cat vei fi mai sus, cu atat trebuie sa fii mai smerit, mai straduincios si mai dezinteresat, stiind ca toata stapanirea este de la Domnul Dumnezeu si ca toate sunt trecatoare! (Sf. Inochentie al Odesei )