Cercetează-te cu multă băgare de seamă

“Iubitul meu frate, pune-ţi întrebarea în modul cel mai serios şi fără părtinire: în care din cele două stări te afli?
Te afli, oare, în starea cea înaltă a “nebunilor” pentru Hristos?
Sau în starea cea joasă a “înţelepţilor” în Hristos?
Pune-te singur în faţa problemei duhovniceşti de la 1 Corinteni 4, 10.
“Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! ”
Cercetează-te cu multă băgare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti şi dă-ţi singur seama:
* Un vrăjmaş ţi-a pricinuit o pagubă. Datoria de creştin îţi cere să jertfeşti din al tău.
Ai fost îndată gata pentru pace, jertfind dreptul tău? Sau ai chibzuit să nu sacrifici nimic?

Toată taina mântuirii stă în a ni-L face prieten pe Dumnezeu.

Inima omului poate fi sau un templu sfânt în care să locuiască Domnul Iisus Hristos, sau o casă de necurăţii, o peşteră de tâlhari.
În simplitatea acestei fericiri, Mântuitorul Se referă la păstrarea sfinţeniei sufletului pe temeiul curăţiei lăuntrice a inimii. Ne atrage astfel atenţia că adevărata curăţie sufletească o au numai acei cu inima curată, pentru că întotdeauna adevărata înnoire se face dinlăuntru în afară. La o astfel de curăţenie interioară şi deplină e necesar să năzuiască şi să se silească tot creştinul…

Pe Domnul Iisus nu-L mulţumeşte să avem doar o viaţă frumoasă la suprafaţă, care să fie pricina laudelor omeneşti. El nu vrea morminte văruite frumos pe dinafară, iar înăuntru să fie pline cu oase moarte şi cu toată necurăţia (cf. Mt. 13, 27). Cei ce au doar pe buze Legea Domnului, iar înăuntrul fiinţei lor sunt plini de fiere amară, aceia sunt nişte făţarnici, care caută să placă oamenilor. Pe unii ca aceştia Mântuitorul îi mustră că se îngrijesc doar de partea din afară a blidului, dar înăuntru sunt plini de răpire şi de necumpătare (cf. Mt. 23, 25).

Adunare de comemorare a fratelui Cornel Rusu şi a soţiei sale, sora Maria

 

Cu binecuvântarea Părintelui Ioan Coța și a Părintelui Marius Draia, va avea loc la Simeria, duminică 29 aprilie, a.c., după Sfânta Liturghie, în Biserica cu hramul “Înălţarea Domnului” (lângă şoseaua naţională), adunarea de comemorare a fratelui Cornel Rusu şi a soţiei sale, sora Maria.

Aşteptăm cu drag preoţi, fraţi şi surori, ostaşi de pretutindeni în această manifestare duhovnicească, ca să învăţăm împreună din Cuvântul lui Dumnezeu şi din pilda fericiţilor noştri înaintaşi.

Sfatul Frăţesc Operativ al Oastei Domnului

Cuvintele Celui Scump

1 – Când aud un cuvânt al cãrui înţeles nu-l pot cuprinde nici accepta, - sã nu mã grãbesc sã rãspund cu mâhnire!

 2 - Inima mea mâhnitã nu m-a sfãtuit bine niciodatã, pe drumul meu.

 3 - Gândul meu mâhnit nu mi-a înţeles niciodatã cuvintele Lui.

 4 - Ochii mei mâhniţi nu mi-au putut vedea limpede niciodatã Chipul Lui Drag.

 5 - Lacrimile mâhnirii mele mi-au acoperit şi mi-au întunecat vederea Feţei Dragi. 

6 - De ce rãspunzi tu cuvinte grele Prietenului tinereţii tale, inima mea mâhnitã? 

7 - De ce uiţi tu cât de mult te-a iubit El care îmi vorbeşte acum despre ascultarea şi ridicarea dintr-o stare bolnavã - spre ceea ce este sãnãtos?

Fărâmituri de gând ( II )

"Iisus a spus: „Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.... În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. " (Ioan 16, 22-33)

Doamne, câtă încredere, câtă putere îmi dai prin cuvintele acestea!

Fratele meu, Domnul Iisus prin aceste cuvinte ne spune că atunci când frica şi neîncrederea ne doboară în vereun fel, să ne ridicăm privirea spre cer, să îndrăznim să cerem Tatălui în numele Lui, puterea şi încrederea de care avem nevoie.

Domnul Iisus a biruit prin dragoste, lumea şi prin Înviere, porţile iadului!

Dragostea este întodeauna bituitoare!

Argumentul jertfei

 Nu existã un adevãr mai puternic, nu existã un reazem mai tare, nici un apãrãtor mai sigur al celui nevinovat, ca jertfa lui.

Jertfa celui iubitor şi nevinovat nu-l lasã niciodatã de ruşine în faţa nimãnui. Ea îi dã cinstea marilor îndrãzneli şi siguranţa marilor biruinţe în cele mai istovitoare confruntãri şi în faţa celor mai înverşunate împotriviri.

Jertfa este cel mai puternic şi mai convingãtor argument, din toate cele cu care luptã Adevãrul şi Dragostea pe pãmânt.

Nu existã altã putere mai învingãtoare şi alt argument mai convingãtor decât jertfa curatã, rãbdãtoare şi tãcutã pânã la capãt.

Minciunile de prin cimitire

Bucuria Învierii o dă în primul rând chezăşia că vom învia la o viaţă nouă, la o viaţă de odihnă şi bucurie veşnică. Dar şi bucuria aceasta o pot avea numai cei ce trăiesc în aşteptarea acestei vieţi şi luptă pentru dobândirea ei. Fără asta, toate vorbele de „odihnă“ şi „viaţă veşnică“ sunt minciuni.

Cimitirele sunt pline de astfel de minciuni. Când intri în cimitir, în toate părţile vezi cruci frumoase, cu inscripţii frumoase: Aici odihneşte în Domnul N. N.; Aici a adormit în Domnul N. N.; Aici s-a mutat la odihna veşnică N. N… Îţi face impresia că eşti într-o mulţime de oameni care, în viaţă fiind, au trăit tot cu „Domnul“ în gură şi n-au vrut să mai ştie de nimic alt­ceva decât de Dumnezeu şi de viaţa cea veşnică.

Formarea spirituală a tinerilor pentru misiune

Adesea, tinerii sunt în căutarea unui ideal înalt, sublim, şi pentru că sunt nemulţumiţi de ce le oferă lumea sau societatea umană înrobită de multe patimi rele. Iisus însă ne învaţă că schimbarea în bine a lumii trebuie să înceapă din interiorul omului, prin pocăinţă şi prin iubire smerită.

Psalmistul arată tinerilor calea spre sfinţenie şi adevărata fericire, zicând: „Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale” (Psalmul 118, 9). Iar cuvintele Domnului se află în Sfânta Scriptură şi în învăţătura Bisericii, care este „stâlpul şi temelia adevărului” (I Timotei 3, 15).

Singur

În cartea lui a scris odată un pustnic înţelept aşa:
– Fug sufletele azi de rugă, singurătate şi tăcere
spre zgomot,
spre uşurătate,
spre-aglomeraţii şi păcat!
De-aceea ştiu puţini acuma ce binecuvântări ascunde
singurătatea liniştită,
ce bucurie – rugăciunea
şi ce seninătate-adâncă, ce profunzime e-n tăcere…

Azi, oamenii,-n uşurătate şi în păcat trăind, se tem
sau se urăsc stând cu ei singuri,
doar ei şi conştiinţa lor,
că-n jurul lor mereu e duhul păcatelor în care umblă,
el le-aminteşte cele duse
sau spre-altele îi ispiteşte
şi-i chinuie mereu cu grija sau groaza de urmarea lor…

Biserica lui Hristos nu greşeşte niciodatã

"În toate vremurile, dragii mei, a fost greu pe acest pământ. Dar mai greu ca acum n-a fost niciodată. Totdeauna a fost lumea rea pe pământ, dar mai rea ca acum n-a fost niciodată. De aceea ne înspăimântăm de ce se petrece în lume. Deschid radioul şi ascult: acolo s-a cutremurat pământul, dincolo se îneacă lumea, în alte locuri, boli, şi tot ământul este cutremurat de suferinţe grele. Îl scutură Bunul Dumnezeu că l-am spurcat prea tare. Citeam mai demult într-o carte că va veni vremea când Dumnezeu va turna foc pe acest pământ. Spunea acolo până la ce măsură va arde pământul. Vor sufla patru vânturi din patru părţi, va sufla cenuşă şi apoi o ploaie va ploua şi pământul va striga: sunt curat ca o fecioară de şapte ani.

El este Învierea noastrã, adicã Izvorul din care ne desprindem începutul

Nimeni n-a putut explica deplin, pânã astãzi ce este Viața.

Nimeni nu poate ști sigur cum a apãrut Viața.

Nimeni nu-i poate ști Vieții, nici începutul, nici durata, nici Sfârșitul și nici continuarea dupã aceea ce pare acum un sfârșit.

Toate acestea sunt taine, care numai pentru credințã au o explicație: Hristos. și numai Scriptura le aratã, celor ce cred Cuvântul ei.

Domnul Iisus Hristos, a spus-o Însuși, cã El este Învierea și Viața.

Învierea dintâi, din Început.

Adicã, acea chemare la Ființã a tot ce era în neființã înainte de a fi Lumina celei Dintâi Dimineți, și chemarea în Existențã a tot ce era în Neesistențã, înainte de Exteriorizarea Lui din Tatãl și chemarea în Realitate a tot ce era numai Plan, numai Idee, numai Gând, și chemarea spre Materializare a tot ce existã numai în stare spiritualã, în Sine Însuși.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii

† G U R I E ,

prin harul lui Dumnezeu,
Episcop al Devei şi Hunedoarei,
Preacucernicului cler,
Preacuviosului cin monahal şi
Dreptmăritorilor creştini:
Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!
Hristos a înviat!

 Iubiţi credincioşi,

            Valoarea şi semnificaţia profundă a acestei vestiri, care răsună în binecuvântata noapte a Sfintelor Paşti, poate fi înţeleasă cu adevărat doar de cei care, prin mila (harul) lui Dumnezeu, s-au ridicat (deşteptat) din moartea păcatului.

Fără Învierea Mântuitorului, viaţa şi condiţia pământească a omului sunt o mare zădărnicie şi un vis amăgitor ce stă permanent sub semnul întrebării: la ce folosesc alergăturile vieţii şi la ce bună viaţa ca atare, dacă moartea are ultimul cuvânt în rostirea existenţei? Învierea Mântuitorului este răspunsul lui Dumnezeu care pune în rost şi dă sens lumii şi vieţii!

Să ne rugăm împreună...

Slavã, laudã și închinare veșnicã Ție Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos.

Iatã o zi din Sãptãmâna Patimilor Tale și o parte din Evanghelia Ta pentru noi – am sfârșit-o meditînd.

            Pas cu pas și verset cu verset...

            Am vãzut astfel și am învãțat ceva din cele ce ne-ai lãsat scris... și ai vrut Tu sã ne înveți

din tot ce ai spus și ai fãcut Tu.

            Ne aplecãm acum din nou asupra învãțãturilor pe care ni le-ai dat, și dorim sã Te rugãm

în duhul mângâietor și dulce al Betaniei, sã ne dãruiești harul încrederii Tale, ca lui Lazãr, râvna slujirii Tale ca a Martei, și dragostea adorãrii Tale ca a Mariei.

Sâmbăta Mare

" Hristos stă aşezat în mormânt nou prin strădania lui Iosif din Arimateea. Astăzi se cântă: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus". Cu trupul în mormânt fiind, Hristos coboară cu sufletul în adâncul iadului, îi sfarămă porţile şi încuietorile şi îi scoate pe Adam şi pe Eva şi împreună cu ei pe toţi ce ce au adormit în nădejdea mântuirii. Pogorârea la iad a Mântuitorului este icoana prin excelenţă a Învierii în tradiţia iconografică bizantină, pentru că prin zdrobirea împărăţiei morţii, cu moartea pe moarte călcând, Hristos deschide porţile raiului tuturor celor ce şi-au pus nădejdea mântuirii în El şi dăruieşte din nou oamenilor şansa de trăi laolaltă cu Dumnezeu, în Împărăţia Sa, aici pe pământ înlăuntrul nostru şi desăvârşit, nemijlocit, în viaţa cea veşnică, acolo unde "Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor" ( Apoc. 7,17).

A trecut la cele veșnice Părintele Opre Crăciun.

Născut la 17 iunie 1925 în satul Cărăsău, comuna Petid (Bihor), fiul lui Crăciun si Saveta.

·       1932-1939 - Școala primară în satul natal Cărăsău;

·       1939-1940: Școala Normală Iosif Vulcan, Oradea;

·       1940-1947: Școala Normală Dimitrie Țichindeal, Arad;

·       1947-1948: Academia Teologică, Arad;

·       1956-1959: Institutul Teologic de grad Universitar, Sibiu.

·       16 februarie 1962 căsătorit cu Anica Rudeanu, având împreună doi fii, Ioan (1963) și Adrian (1967).

·       Hirotonit preot, de către Prea Sfințitul Episcop Teoctist la 1 noiembrie 1964 pentru Parohia Hășdău, filiile Goleș și Dăbâca. Slujește aici până în anul 1974. Restaurează Bisericile din Hășdău si Dăbâca.

·       1968-1973: a administrat și parohia Toplița cu toate filiile ei.

·       Decembrie 1973: transferat la parohia Cinciș de către Prea Sfințitul Episcop Visarion spre a continua ridicarea Bisericii de aici începută în anul 1965. Până în anul 1976 a administrat Parohia Hășdău și filiile ei.

·       1974-2011: preot paroh în parohia Cinciș cu filia Izvoarele.

Gânduri de primăvară - eseu interactiv

...Privesc petecul de zăpadă târzie admirând până la lacrimi voioşia şi smerenia ghiocelului ce răsare. Îmi aplec trupul şi vreau să îl ating...Neprihănirea lui mă opreşte....( Miriam )

Glasul lui Dumnezeu parcă îmi şopteşte..."învaţă de la acest ghiocel cum să asculţi o poruncă dumnezeiescă şi cum să duci la oameni un mesaj divin, pentru ca ei să cunoască izbânda ce o aduce dragostea lui Dumnezeu..."

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXX)

Cititorule! Ia seama că şi tu eşti un Iair care ai un bolnav:sufletul tău! De când tot plânge şi se văietă acest bolnav… şi tu stai liniştit şi nepăsător!?
De când tot strigă după tine acest bolnav să-L chemi pe Doctorul vieţii, pe Iisus, şi tu n-asculţi rugarea sufletului tău!?

Cititorule! Ia seama că tu ai un mort în casa vieţii tale! Sufletul tău a murit în păcate.
Şi tu nu te îngrozeşti?
Şi tu nu plângi?
Şi tu nu pleci să-L afli pe Iisus?
... Ascultă bine, ascultă cu luare-aminte, cititorule, căci pe tine te strigă Mântuitorul: „Scoală-te, fiule, din păcate!”. Auzi tu şi asculţi tu glasul Lui?
(Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an.)