În strâmtorarea mea

                           

Rugăciunea lui Iona – 2, 2

Dumnezeu are de făcut cu fiecare dintre noi o lucrare. Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu a pregătit faptele bune în care trebuie să umblăm. Fiecăruia dintre noi, Dumnezeu ne-a rânduit un câmp de lucru. O sarcină de purtat. O lucrare de făcut. Un steag de înălţat.

Nimeni nu ne poate nici înlocui, nici scuti de slujba noastră, fiindcă fiecare şi-o are pe a lui.

Când o împlinim cu bucurie şi cu dragă inimă, în chip fericit, vom fi vrednici de răsplată. Chiar dacă o facem siliţi, este o isprăvnicie pe care trebuie să o împlinim. Când nu vrem – va fi vai de noi (I Cor. 9, 16-17)!

Dacă Dumnezeu are milă de noi şi de cei pentru care ne-am primit darul şi slujba de la El (I Cor. 12, 7), atunci, când nu vrem de bună voie, vom fi siliţi să facem aceasta prin strâmtorarea adusă de Dumnezeu, Care are mii de căi să ne silească.

Iona n-a vrut să meargă la Ninive ca să împlinească voia lui Dumnezeu, fiindcă s-a temut.

Răutatea ninivitenilor ajunsese până la urechile lui Iona şi, de groaza lor, omul lui Dumnezeu a ales mai bine să nu asculte porunca. Să nu-şi împlinească misiunea. Să fugă şi să se ascundă.

Dar slujba pe care o avea el nu mai putea s-o facă nimeni altul.
El trebuia s-o facă.
De unde fugea el, gol rămânea acolo.
Atunci a venit de la Dumnezeu strâmtorarea şi Iona a trebuit să sufere, nu pentru că a făcut, ci pentru că n-a făcut voia lui Dumnezeu.

Uneori trebuie să suferi şi dacă o faci, dar atunci suferinţa este slavă. Pe când, dacă suferi că n-ai făcut-o, este o ruşine şi o durere fără alt seamăn.

Când eram în flăcări m-a cutremurat plânsul dureros al unui frate care gemea: Nu-mi pare rău că ard, îmi pare rău că n-am lucrat. Nu-mi pare rău că sufăr, ci îmi pare rău că m-am ascuns şi nu mi-am făcut datoria.

Fiindcă, dacă trebuie să suferi, oricât te-ai ascunde, de suferinţă tot nu scapi.
Dar nu-i tot una să suferi pentru că ai făcut binele sau pentru că nu l-ai făcut.
Unii văd asta numai în strâmtorarea lor, ca Iona. Fericiţi cei care văd înainte.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, din dragostea împlinirii voii Tatălui, nu Te-ai dat în lături de la nici o suferinţă, ci ai purtat totul liniştit.

Te rugăm, ai milă de cei care se ascund ca să nu meargă unde îi trimiţi Tu, de teama de a nu pătimi pentru Tine.

Fă-i să vadă, Doamne, ce a păţit Iona şi alţii ca el şi să nu-şi lepede misiunea pe care le-ai încredinţat-o, ca să nu ajungă acolo de unde nu vor mai putea face nimic. Amin.

Traian Dorz

din "Hristos Pâinea noastră zilnică"