miercuri, 13 mai 2015

Psalm de Dor




( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte...
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pânâ nu de mult părea aşa de străină...

Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu...
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit...
Dacă ar ieşi prin alta,
ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor...
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare...
...Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,
sau doină de fluier jelind...

...O, Doamne,
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...
O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi...
Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...

Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,
Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei...

Un Psalm scris de sora Mariana Leonte,
si interpretat de fratele Sorin Tanase.

3 comentarii:

Mariana spunea...

Fii binecuvântată, stare de dor, ce m-ai şoptit cel mai frumos psalm!
Spuneam atunci cu întreaga mea fiinţă ,,Fă o minune!"...fără să realizez că eu trăiam minunea, că o respiram, că mă înalţase pe culmi ameţitoare...În dimineaţa aceea fericită ningea cu fulgi uriaşi şi atingerile lor pe frunte şi pe pleaope parcă erau atingeri de îngeri, săruturi diafane de petale din florile unei noi primăveri...Nu cred că voi reuşi vreodată să pătrund taina bucuriei ce se prelungeşte de atunci...Psalmul acesta e punte între inimi dragi, e scară către Cer, e curcubeu între depărtări, e pecetea ce mi-a sfinţit iubirea...Psalmul acesta e dorul meu, visul meu, iubirea mea, minunea mea...

Mulţumesc, Doamne!

Mulţumesc, Sorin, pentru Psalm de dor...Mulţumesc pentru tot!

Mariana spunea...

În frumoasa stare dulce de dor, psalmii s-au chemat unii pe alţii...vers după vers, într-o înlănţuire de doruri...

,,( 7 mai 2009 – dorind să Îi pot oferi Lui Dumnezeu psalmul inimii mele pline de dor...)


Tu, pasăre cu aripi de dor
ce te frămânţi în sufletul meu,
tu-mi eşti versul meu nescris,
vers şoptit uşor...

Zbaterea ta e plânsul meu stingher
şi cântul meu în murmur lin
cu ochii ridicaţi spre Cer
când mă prăbuşesc la rugăciune
în zorii pe care tu-i recunoşti
doar din zâmbetul inimii mele.

Trilul tău fermecător,
e tânguirea înserării,
e dorul ce cântă doinind
ca buciumul trist ,,sara pe deal”...

O, pasăre zbuciumată
şi adânc rănită în aripile de lumină,
tu nu ştii decât de stelele
ce răsar pe cerul sufletului meu,
doar de strălucirea lor,
doar de prietenia şi iubirea lor,
şi ţi-e aşa de dor de ceva
mult mai strălucitor...

Sparge colivia şi zbori!!!
Rana ce va rămânea în urmă
şi rana din aripa ta,
se vor uni în cel mai frumos Psalm,
un psalm de care mi-e dor
să-l pot oferi Dumnezeului meu
mai curat decât albul zăpezii,
mai înmiresmat decât orice crin,
mai luminos decât orice astru.

Mi-e dor de psalmul acela
ce-l voi putea şopti
topită de iubirea arzătoare
pentru Dumnezeul meu!

Vino! Dă-mi mâna ta de vers alb!
Dă-mi aripa ta de rugăciune
şi-nalţă-mă în cel mai înalt zbor
murmurând psalmul de care
şi Dumnezeului meu I-e dor... "

Mariana spunea...

( 4 ianuarie 2010 ... când vrei să cânţi şi nu mai găseşti gama, când vrei să scrii şi constaţi că îţi trebuie cuvinte din Cer...când simţi plutire lină pe braţe de Tată...)

Aripi de cuvinte

Te simt, dulce fericire nepământeană...
Te simt cum scrii cu şoapte de înger
Un alt psalm de-un dor fericit,
Ce mă poartă în plutiri ameţitoare
Către albastrurile înalte,
Acolo unde doar inimile înaripate,
De iubire sfântă, pot să ajungă...

Te simt dulce împărtăşire de Cer,
De cuvinte cu parfum de Rai,
De tresăriri ce ne fac să îngenunchiem
Topiţi în murmur de mulţumire,
când doar ochii inimii ştiu să caute
Privirea Ta plină de binecuvântare...

Iisuse, mă iartă că n-am învăţat încă
Alfabetul tainic al îngerilor,
să ştiu să-mi cânt Iubirea...
Cântul acesta ce de dor se zbate
Ca apa izvorul de munte,
Răcorind tâmple fierbinţi de aşteptare
Şi spălând palme ce vor să atingă crinii
Ce împrăştie parfumul neprihănirii inimilor
Acelora ce îşi reazămă iubirea
De Crucea durută a Iubirii...

O, dulce şi ameţitoare stare de Rai,
Învaţă-mă te cânt!...
Cum aş putea să tac?!...
Cum aş putea când toată această plutire
Pe braţe sfinte de Tată,
Mă face să plâng ca o mireasă
Sfârşită de aşteptare şi dor,
Când Mirele ei drag se arată la Răsărit
Încununat de raze şi plin de zâmbet...

Vino, dulce cânt!
Vino psalm sfânt!
Luaţi-mă pe aripi de cuvinte
Şi duceţi-mă în zbor alb, iubind,
Câtre inimile acelea ce ştiu a cânta
cântul sfânt şi-nrourat al Iubirii...