Mesaj de final de an

La sfârșit de an, când privim în urmă la drumul parcurs și la pașii pe care i-am făcut, ne dăm seama că fiecare clipă, fiecare încercare, fiecare bucurie și fiecare luptă au fost parte dintr-un drum care nu se termină aici. Pentru că, „dincolo de noaptea zilei de acum, unde se sfârșește capătul de drum… de-acolo ți-ncepe drumul adevărat”.

Anul care trece ne amintește că timpul nu este doar o măsură, este și o șansă de a ne opri, de a privi spre suflet, de a decide mai conștient cum vrem să trăim și încotro vrem să mergem.

Poezia de mai jos ne spune simplu și adevărat: cheia e încă în mâinile noastre. Putem lăsa porțile vieții, credinței, curajului și iubirii închise… sau le putem deschide cu încredere, cu recunoștință și cu nădejde.

IN MEMORIAM – VICTOR ISAC (29 decembrie 1917 - 29 aprilie 2003)

 – filosof, publicist, politician român, Cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara 

• Victor Isac s-a născut la 29 decembrie 1917, la Zlaşti, lângă Hunedoara. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi cursurile Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureş. Îşi continuă studiile la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu diploma „Magna cum laude” (1938-1942). 

• Debutează cu eseul „O plagă a intelectualismului: istoricismul”, în revista „Tinereţea” (1939). Profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” şi Liceul Profesorilor Asociaţi, din Bucureşti (1939-1942). Colaborează la ziarul „Curentul” al cărui director era Pamfil Şeicaru (1940). 

• Preşedinte al Tineretului Universitar al Partidului Naţional Ţărănesc (1940-1944).

• Pregăteşte lucrarea de doctorat „Cunoaşterea inductivă”, la Catedra de Logică a Facultăţii de Filosofie din Bucureşti (1942-1944), însă, din cauza convingerilor politice, i s-a refuzat acordarea titlului de doctor. 

„COLIND ÎNLĂNȚUIT”

 

Trăim astăzi într-o libertate pe care o considerăm firească. Colindăm fără teamă, ne adunăm fără restricții, mărturisim credința cu bucurie și seninătate. Însă ceea ce trăim astăzi ca normalitate a fost, nu demult, o vină pedepsită, o îndrăzneală plătită cu ani de suferință.

Colindele pe care le cântăm astăzi au fost cândva cântate în șoaptă, în celule reci, în spatele ușilor de fier. Libertatea credinței a fost câștigată prin jertfă, lacrimi, despărțiri dureroase, cu gustul sărat al lacrimilor pe buze în locul gustului de cozonac și sărbători ale Nașterii Domnului trăite în lanțuri.

Trăim vremuri de libertate. Colindăm cu zâmbetul pe buze, în biserici luminate, în săli pline, în case calde, alături de cei dragi. Cântăm fără teamă, mărturisim fără lanțuri, ne adunăm fără frică.

Dar prea ușor uităm că libertatea credinței de astăzi a fost plătită greu.

Gheorghe Oprea - Holbavianul - sculptorul identității locale

 
La sfârșitul lunii noiembrie, a.c., în comuna mea natală Holbav, am avut bucuria unei întâlniri care mi-a rămas adânc întipărită: Gheorghe Oprea, cunoscut sub numele de Holbavianul.
 
Fost primar, scriitor, poet și artist plastic (pictură, sculptură, grafică, fotografie artistică) - un om care pare să fi trăit mai multe vieți într-una singură. Nu am avut timp să vorbim îndelung, dar am fost martorul tăcut al lucrărilor sale, expuse cu discreție și demnitate. Am făcut doar poze, dar ele au fost ca o reverență în fața unei arte care vorbește prin lemn, piatră și bun gust.
 
Gheorghe Oprea este un om al locului, dar și al spiritului. Prin funcțiile publice pe care le-a ocupat și prin implicarea sa culturală, a devenit un reper pentru Holbav și pentru județul Brașov.

Străzile Simeriei: lecții de istorie și inspirație pentru fiecare dintre noi

În inima orașului Simeria, fiecare stradă spune o poveste. Nu sunt doar trotuare, drumuri pietruite sau asfaltate, cu gropri sau fără; ele poartă amintirea unor oameni care au modelat cultura, istoria și spiritul românesc. De la mari poeți și scriitori, la conducători curajoși și inovatori, aceste nume ne amintesc că fiecare viață poate lăsa o urmă de neșters.

Aceste străzi sunt mai mult decât simple denumirii – ele ne încurajează să ne inspirăm din exemplele trecutului, să ne dezvoltăm talentele și să contribuim la comunitatea noastră, la fel cum aceste personalități au contribuit la cultura și istoria noastră.

Fiecare nume de pe harta Simeriei ne amintește că istoria nu este doar despre trecut – ea trăiește în pașii noștri și în alegerile noastre de zi cu zi. Este un memento că, indiferent cât de mică pare contribuția noastră, putem lăsa o amprentă durabilă.

1 Decembrie 1918 – Fotograful Samoilă Mârza, autorul singurelor imagini ale marelui eveniment

1 Decembrie 1918 , la Alba Iulia. In cetatea simbol a neamului roma­nesc, pe langa delegatii oficiali (1228), s-au adunat romanii veniti din toate col­tu­rile tarii. Bucuria reintregirii neamului era fara margini. Straie de sar­ba­toare, steaguri tricolore, poate ca niciodata romanii nu fusesera mai uniti. Romania Mare se nastea sub ochii lor. Printre acestia se afla si unicul om care a imortalizat Unirea: Samoila Marza, din satul Galtiu.

Samoila Marza s-a nascut la 18 sep­tembrie 1886. Dupa liceu, in perioada anilor 1909-1911, este tri­mis la Sibiu, unde devine ucenicul fotografului sibian Iainek. In timpul primului razboi mondial, Marza este recrutat de autoritatile austro-ungare, fiind trimis pe front, in Galitia. In cadrul luptelor a ajuns pana la Riga, Letonia. In 1916 este incadrat in serviciul topografic si fotografic al armatei. Spre sfarsitul razboiului, Samoila Marza ajunge la Trieste, Italia, de unde va pleca la Viena. In capitala Austriei, Marza reuseste sa faca trei clisee fotografice care surprind sfintirea primului tricolor al Consiliului National Roman Militar (era 14 noiembrie 1918). Aceasta intalnire istorica s-a petrecut in prezenta generalului Boieriu, a lui Iuliu Maniu si a celorlalti militari romani din Viena.