miercuri, 28 decembrie 2022

Calmante? Sau tratament?


 Nu demult timp, m-am dus la farmacie să-mi dea ceva împotriva cârceilor cu care aveam „o răfuială” mai veche. Farmacista mi-a recomandat un medicament, care zicea că este cel mai bun… Cu mare încredere, l-am cumpărat. Seara, am luat o doză dublă, să acţioneze mai repede. Dar n-apucai bine s-adorm, şi începui din nou „răfuiala” cu cârceii, până spre ziuă. A doua seară, la fel… În dimineaţa următoare, supărat că nu se adeverise ce îmi spuse farmacista, mă duc din nou la ea să-i „cer socoteală”. Ajuns la farmacie, zic către o doamnă farmacistă pe care o găsisem de serviciu:

– Doamnă, am luat de la farmacia asta nişte medicamente «Anticârcel», pe care mi le-a recomandat colega dumneavoastră că sunt cele mai bune împotriva cârceilor, însă eu nu cunosc nimic…

– Dar de cât timp luaţi tratamentul? Întrebă farmacista.

– De-alaltăieri…

– Domnule, zise doamna zâmbind, dar medicamentele astea nu sunt nişte calmante pe care le iei acum şi, peste-o jumătate de oră, te lasă durerea. Acesta este un tratament de durată mai lungă care înlătură cauza, nu efectul; care vindecă boala, nu doar o ameliorează pe moment. Dacă veţi continua să luaţi un timp mai îndelung, o să începeţi, cu siguranţă, să cunoaşteţi o îmbunătăţire…

– Vă rog să mă iertaţi, am zis ruşinat, eu am crezut că iei o pastilă-două şi durerea se ameliorează! Am crezut că mă fac „sănătos” într-o clipă…

Mă gândesc că, duhovniceşte, cam tot aşa suntem mulţi dintre noi. Când avem dureri în familii – când unii din copii iau drumul lumii, când soţia sau soţul nu ne înţelege, ori când vine o încercare grea –, apoi când suntem vorbiţi de rău chiar dintre cei mai apropiaţi, răzvrătindu-se împotriva noastră şi multe altele, alergăm la „Farmacie” şi-I cerem Domnului să ne dea „medicamentele” cu efect rapid. Or Domnul nu distribuie „calmante” – cu efect rapid. Ci El ne recomandă tratament de lungă durată, pentru toată viaţa: „Postul şi rugăciunea”. „Rugaţi-vă neîncetat” – ne spune Scriptura.

Însă trebuie să recunoaştem că, pe când unii se jertfesc şi se roagă în ascuns, altfel spus, iau, zilnic, tratamentul prescris de Sf. Scriptură, alţii (pot fi chiar eu unul din aceia) căutăm să ne amăgim cu „calmante”.

Mulţi dintre noi, când suntem vorbiţi de rău şi dispreţuiţi, când suntem în lipsuri, când vine boala şi durerea roade în trupul nostru, atunci ne tulburăm şi ne mâhnim şi nu ne mai putem afla liniştea. Iar când suntem lăudaţi, apreciaţi, linguşiţi, când avem de toate: confort, mese bogate, sănătate, atunci suntem bine-dispuşi şi mulţumiţi… Ce amar ne înşelăm! Refuzăm „tratamentul” şi luăm „calmantele”!...

Iubite frate ostaş, cele mai bune medicamente sunt cei care ne vorbesc de rău toată viaţa, ne dispreţuiesc şi ne urăsc; sunt bolile, suferinţele şi încercările care se ţin după noi până la mormânt... Zadarnic cauţi „calmante”. Nu te-ajută la nimic. Ia „tratamentul” acesta prescris de Medic!…

Închei acest editorial cu spicuiri dintr-o mărturie a Părintelui Iosif de care eu sunt profund mişcat, până la lacrimi: „Am trecut printr-o noapte teribilă! Boala mă secătuise cu totul. Suferinţa, deznădejdea şi ispita făcuseră noapte. Parcă cerul mă părăsise. Ca pe Iov, mă lăsase în mâna ispitei. Satan îmi punea degetul şi gândul pe cuvintele de la Moise: „Decât să Te porţi aşa cu mine, Doamne, mai bine omoară-mă!” (Numeri 11, 15). Şi mă îndemna să zic cu Iov: „Când se va sfârşi noaptea aceasta?... Mai bine moartea decât aceste oase!” (Iov, cap. 7).

O, cât de slab am fost în examenul de la Davos! De nu-mi veneau în ajutor rugăciunile ostaşilor, poate că rămâneam pentru totdeauna într-un mormânt din Elveţia. (…)

O, Doamne, (…) ţine-mă până la sfârşit răstignit pe crucea încercărilor şi suferinţelor, ca să pot auzi şi eu, pe urmă, făgăduinţa Ta cea dulce: „Astăzi, vei fi cu Mine în Rai!” O, Doamne, eu Te rog, nu mă lăsa să mă pogor de pe crucea suferinţelor până în clipa când mă vei primi în braţele Tale şi odihna Ta cea veşnică. Amin.” (Oastea Domnului, nr. 39 / 1933)

Costel ROTARU

Niciun comentariu: