marți, 12 ianuarie 2010

Din iubire de adevăr (II)



"Fiul meu, alege numai binele adevărat,
tot ce numai pare bine, este-adeseori păcat ce e bine-ntreg, se simte şi-l cunoaşte duhul tău, ce doar pare, e-amăgire: crezi că-i bine, dar e rău" (Traian Dorz)





Să fii minţit este cel mai grav act de trădare.„Toţi cunoaştem oameni care ne-au minţit. Dar prima oară, cu toţii ne întrebăm: «În legătură cu altceva m-ai mai minţit ?» Credibilitatea se construieşte ca un turn, cărămidă cu cărămidă. Minciuna scoate o cărămidă de la baza turnului. Asta e miza:credibilitatea.” (Michael Josephson)


Se întâmplă uneori să dăm crezare oricăror vorbe şi porniri, fără a cumpăni temeinic în faţa lui Dumnezeu ceea ce auzim sau vedem. Şi vai, de multe ori, cădem în cursa vrăjmaşului îmbrăţişând minciuna ca pe un adevăr. Iar după aceea ţinem cu înverşunare la părerea formată, fără a mai lua în seamă şi părerea altora.


Se întâmplă deseori să vedem la cei din jurul nostru, mai degrabă lucrurile rele, decât cele bune. Să vedem paiul din ochiul altuia uitând de posibila bârnă din ochiul nostru.


Se întâmplă - suntem plini de slăbiciuni, dar lucrul acesta nu ne împiedică să fim mai plini de înţelepciune, de chibzuinţă şi de smerenie. Cel ce iubeşte adevărul, nu se încrede în cuvintele oricui şi nu se lasă tras în cursa vrăjmaşului diavol, ducând vorba de ici-colo când aude zvonindu-se ceva. Dacă spunem că iubim adevărul şi că vrem să trăim în adevăr, atunci, ori de câte ori vom fi puşi în faţa unor lucruri de care nu avem cunoştinţă, oricât de pricepuţi ne-am vedea, să nu le ducem întâi la inimă ca nu cumva să o rănim din nechibzuinţă, îmbrăţişând o învăţătură străină sau o minciună.


Când adevărul este pus la umbra unei îndoieli, şi nu numai atunci, să căutăm cu smerenie a ne sfătui cu fraţii. Atunci când luăm decizii de unii singuri, posibilitatea de a greşi este enorm de mare. Dar când venim cu nelămuririle noastre în faţa unui sfat frăţesc, a unui frate trecut prin viaţă, prin încercări, înţelept şi smerit, ne vom zidi pe temelia adevărului, vom lua hotărâri drepte, nepripite, iar conştiinţa noastră va fi curată şi se va bucura de mai multă pace înaintea lui Dumnezeu. Adevărul nu este greu de aflat pentru sufletul care se smereşte, căutându-l, dar:


"greu se află adevărul dacă umbli să-l găseşti,

îndrumat de îngâmfare ori de ambiţii fireşti..."

(Traian Dorz)


Facă Bunul Dumnezeu ca în orice clipă a vieţii noastre, liniştită sau învolburată, să putem spune şi noi cu poetul Traian Dorz:


"Eu te voi iubi-n vecie, Adevărule iubit,

chiar dacă-ascultând de tine prea ades am suferit,

chiar de-aş fi mereu ca astăzi alungat şi prigonit,

eu doresc să merg cu tine, Adevărule iubit,

căci doar când sunt lângă tine cugetul mi-e liniştit!

Amin.


Un comentariu:

Mariana spunea...

Slăvit să fie Domnul!

Pentru mine relaţiile sunt foarte importante. Fac tot ceea ce cred că e mai bine pentru a lega prietenii, pentru a le cultiva şi dezvolta frumos spre slava Lui Dumnezeu. Mă ,,pedepsesc” aspru când fac ceva care şubrezeşte relaţiile mele. Mă consum mult, sufăr...
De aceea, cel mai tare mă doare minciuna...
Ca şi bârfa, minciuna este premeditată şi e un păcat al gândirii...E oribilă!...Când descopăr că o persoană dragă m-a minţit, simt că se prăbuşeşte nu numai ,,turnul credibilităţii”...ci întreaga mea fiinţă...Ştiu! Nu e bine să avem încredere totală în oameni... Dar, poate că e bine ca măcar să tindem spre asta, să fie un vis frumos, o ţintă...Măcar în ceea ce ne priveşte pe noi...Măcar noi să nu dezamăgim...măcar să ne străduim...

Când cineva spune ceva frumos despre o altă persoană, procentul de adevăr este mult, mult mai mare decât atunci când spune ceva rău. Aşa că, aşa cum spui tu, Sorin, mare atenţie! Să nu ne lăsăm contaminaţi de neadevăruri...Când cei din jur vor vedea că în mod repetat respingem neadevărul, nu vor mai încerca să vină cu acestea...şi în cele din urmă ne vor respecta...şi le vom deveni, poate, persoanele cele mai de încredere.

Aici pe pământ, ,,adevărurile” sunt relative...depinde din ce unghi priveşti. Singurul Adevăr e Hristos. Doar el deţine adevărul şi cunoaşte adevărul din fiecare inimă.
S-ar putea ca eu, văzând pe cineva care se clatină, să spun în gândul meu: ,, E beat! ”Dar adevărul e că tocmai a avut o cădere de calciu...Sau se poate întâmpla să văd pe cineva cu capul în palme şi eu să zic: ,, Doarme în timpul predicii!” Iar el tocmai se ruga pentru cel ce predica...

Sorin, slavă Domnului, că ,,turnul credibilităţii”, la care tu ai construit până acum, e întreg, şi e atât de solid...şi sunt absolut convinsă că aşa va rămânea... Te respect pentru asta şi îţi mulţumesc!