Te iubesc suferinţă, chiar dacă uneori
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...
Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc
să mă pot ridica.
Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!
...
Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...
Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc
să mă pot ridica.
Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!
...
Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!
2 comentarii:
De multe ori suferim in viata, depinde pentru ce si daca tragem vreo concluzie pentru a ne face mai buni, mai tari si mai iubitori pentru ca de "Dragoste" avem nevoie si dragostea le cere pe toate astea:
"rabdare,iertare".
Sorin,suferinţa, ca şi iubirea, te îndeamnă să scrii...Tu le îmbin atât de minunat în titlu: ,,Te iubesc, suferinţă!"
Trimiteți un comentariu