Notă de lectură: ”La capăt de milenii” – o reflecție asupra destinului umanității

 

La capăt de milenii

de Traian Dorz

 

La capăt de milenii suntem şi parcă la sfârşit de lumi; 

gândind la aste adevăruri, simţi cum te-neci şi te sugrumi 

şi parcă-un semn apocaliptic apare pe un negru nor, 

cumplit şi crâncen, şi haotic, şi rece, şi-nspăimântător.

 

Talazuri şi talazuri, – urlet şi râset vin şi trec căzând, 

tirani, tiranizaţi – grămadă –, aplaudând şi blestemând, 

minţiţi şi mincinoşi, de-a valma, ucişi şi ucigaşi se-adun’ 

şi se împing către Infernul cel mai cumplit şi mai nebun.

 

Oh, iată-nfăţişarea gloatei ce, lepădând pe Dumnezeu 

şi sugrumându-şi conştiinţa, se-nchină-acestui Astarteu 

cu semnul celui-fără-unu şi numele cel fioros, 

mergând spre blestemul şi-osânda, şi Judecata lui Hristos.

 

…Mai este poate o scânteie, dar cea din urmă, să mai speri 

spre-o îndoielnică salvare, în clipa ultimei căderi; 

agaţă-te de firu-acesta, rupându-te de-al lor şuvoi, 

’nainte de-a cădea-n gheena îngrozitorului Apoi.

 

E încă Har, – se poate încă, 

– dar se prea poate şi să nu; 

acum chiar parcă arde puntea pe care te mai legeni tu 

şi-i gata să se rupă firul şi cel din urmă ce-l mai ai, 

şi, vai, – nu mai rămâne după decât un vai, 

– un veşnic vai!…

 

 

Poezia aceasta a poetului Traian Dorz,  cunoscută pentru profunzimea și gravitatea sa,rezonează atât de mult și în zilele noastre, chiar dacă a fost scrisă cu mult timp înainte de anul 1989. Versurile evocă imagini apocaliptice, de haos și suferință, reflectând o lume în derivă, caracterizată de tiranie, minciună și violență și au relevanță și astăzi, în contextul provocărilor globale și sociale pe care le trăim.

Psalmistul Golgotei, scriitorul și poetul Traian Dorz, despre operele nemuritoare ale sculptorului Constantin Brâncuși

 

Ziua Constantin Brâncuși. Pe 19 februarie se sărbătoresc 149 de ani de la nașterea sculptorului român.

Totul este profetic şi divin aici. Drumul Eroilor până la Scara Îngerilor are un urcuş continuu. Pe tot acest drum sunt presărate lupte, înfrângeri, ocolişuri, piedici, lacrimi, sudori şi sânge – dar fiecare dintre acestea au un rost, un scop, un rod nemuritor.

Pe acest drum de foc nu pot merge şi nu-l pot sfârşi decât eroii, profeţii şi martirii. Drumul însuşi le conferă acelora ce-l urcă până la sfârşit aceste nume şi aceste cununi nemuritoare.

Ce mult seamănă Coloana Infinitului de la Târgu-Jiu cu scara îngerilor de la Genesa 28, 12! De fapt, ea este aceeaşi, numai că primele cincisprezece trepte se văd şi jumătate din a şaisprezecea. Celelalte nu se mai văd de jos în sus, ci numai de Sus în jos. Dacă n-ar fi decât cele ce se văd de jos, ea ar fi o scară finită. Dar nu, ci ea continuă. Însă de la jumătatea aceasta în sus ea nu se mai vede decât cu ochii sufletului.

Notă de lectură : ”ARCANA ANIMAE ” - autor Dumitru Tâlvescu

 

Refugiat pentru câteva zile în mijlocul naturii, am luat cu mine de acasă o carte de poezii. Și nu o carte oarecare. ”arcana animae” este un titlu fascinant și profund, ce sugerează explorarea tainelor sufletului și a profunzimilor interioare ale ființei umane. Cartea de poezii a lui Dumitru Tâlvescu se remarcă prin versuri evocatoare, ce dezvăluie dorințe ascunse și reflecții asupra trecerii timpului și a misterelor universului interior. ”arcana animae” sună tare fain! Din latină, ”arcana” se traduce prin ”secrete” sau ”taine”, iar ”animae” înseamnă ”suflet”. Titlul acesta mă face curios încă de la început să aflu mai multe despre temele și emoțiile pe care le abordează această carte de poezii.

 

Iată primul poem al cărții ”arcana animae”:

 

”Absurd, dintr-un quadrant sublim

Din ceruri scad la număr stele

Și pier în vălmășag nebun

Ducând cu ele doruri grele.

Se ascund în locuri neștiute

Ori stau la pândă și nu știu

Când visele îmi dau de știre

 Că-n univers nu e pustiu.”

Neputința de a fi prezent: O reflectare asupra comemorării Părintelui Iosif Trifa

Ieri și astăzi, orașul Sibiu a fost martorul unor întâlniri emoționante, sufletești, dedicate comemorării Părintelui Iosif Trifa, un om trimis de Dumnezeu pentru a călăuzi și inspira poporul roman și nu numai. Se împlinesc la 12 februarie, 87 de ani de când Părintele Iosif – „soţ cu-altarul”, „stins frumos” şi „uns cu harul de rob şi-apostol lui Hristos” – a păşit biruitor în Împărăţia Luminii, în Împărăţia Dragostei Domnului nostru Iisus Hristos.

Deși cu puțin efort aș fi putut fi prezent, din diverse motive am lipsit. Neputința de a fi acolo fizic a lăsat în mine un gol profund, o frământare care mă macină. Mi-am imaginat tinerii strânși în aula sediului Oastei Domnului, Sibiu, Str. Charles Darwin, nr. 11, la părtășia tinereții în Hristos, cu nostalgia tinereții mele...

De ce îl iubesc pe poetul Traian Dorz?

 

Poetul Traian Dorz, cu versurile sale simple, dar pline de înțelepciune, a lăsat o amprentă profundă asupra sufletului meu. Iubirea mea pentru el se bazează pe o adâncă recunoștință pentru sfaturile sale înțelepte care m-au ghidat prin momente dificile și mi-au luminat calea.

Îmi place cum poetul Traian Dorz a reușit să îmbine simplitatea cu profunzimea în versurile sale. El nu se teme să vorbească despre durere, despre singurătate, și, în același timp, transmite o nădejde uriașă, o nădejde în puterea iubirii și a bunătății.

Unul dintre cele mai profunde sfaturi ale sale este în poezia următoare:

 

Mergi fiul meu în pace

 

Mergi, fiul meu, în pace, dar pe cale

dreptar să-ţi iei cuvântul ce ţi-l spun.

Să-ţi faci din el merindea vieţii tale

şi perna ta şi prietenul tău bun!

Notă de lectură: ”priviri, tablouri și năluci” sau curajul de a scrie versuri

 

Astăzi, 31.01.2025, de la ora 17, am participat la un eveniment deosebit, care s-a ţinut la Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva. Poetul Dumitru Tuhuț a venit în fața cititorilor cu cel de-al doilea volum de versuri, intitulat „priviri, tablouri și năluci” (Editura Castrum de Thymes, Giroc, judeţul Timiş 2024). Au vorbit despre carte: poetul și publicistul Daniel Marian, poetul și prozatorul Daniel Mariș, prozatorul, istoricul şi criticul literar Gheorghe Secheșan, poetul Nicolae Toma – vicepreședintele U.Z.P.R. Filiala Timișoara – și Daniel Luca, editor, poet, prozator și critic literar. Intervențiile celor amintiți mai sus, au fost acompaniate de muzică live. Emanuil Constantin creând un cadru ideal pentru aprecierea evenimentului.

Într-o societate care adesea scoate în evidență doar succesul material, a scrie poezie este un act de curaj. Acest act de curaj este ceea ce face poezia atât de valoroasă și de frumoasă. Cei care aleg să își exprime gândurile și emoțiile prin versuri nu doar că își dezvăluie propria lume interioară, dar oferă și altora ocazia de a se regăsi în acele cuvinte. 

Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

 

„În vremea aceea, ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime mare vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. Și a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon-Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția? Și a zis Iisus: Spuneți oamenilor să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații, în număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume.” Ioan 6, 5-14

Ne-am gândit în dimineaţa aceasta la sfârşitul nostru?

Cu ce mă duc?
Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

Cu ce am plecat de la întâlnirea cu Eminescu?

 

Ce am învățat de la Eminescu?
Am învățat lecții valoroase despre iubire, natură, patriotism și condiția umană.
 
Am învățat despre iubire și sensibilitate.
Da, Eminescu ne învață despre complexitatea și profunzimea iubirii. Poezii precum "Luceafărul" și "Sara pe deal" explorează sentimentele de dor, pasiune și melancolie, arătându-ne cât de puternice și transformatoare pot fi aceste emoții. De la el am învățat să prețuim și să respectăm mediul înconjurător.
 
Am învățat despre respectul pentru natură.
În multe dintre poeziile sale, Eminescu descrie natura cu o sensibilitate aparte. "Dorința" și "Revedere" sunt doar două exemple în care poetul își exprimă admirația pentru frumusețea naturii și legătura profundă pe care o simte cu aceasta.

Respectul pentru Eroi

În tumultul protestelor recente din București, o imagine a reușit să-mi stârnească o profundă indignare: un tânăr protestatar urcat cu picioarele pe troița ridicată în cinstea eroilor Revoluției Române. Această scenă, însoțită de râsete și poze de grup, este o insultă adusă memoriei celor care și-au sacrificat viața pentru libertate. Protestele sunt un drept fundamental într-o democrație, un mod prin care cetățenii își pot exprima nemulțumirile și pot cere schimbări. Cu toate acestea, există o linie fină între exercitarea acestui drept și lipsa de respect față de simbolurile sacre ale istoriei noastre. 

Troițele și monumentele dedicate eroilor nu sunt simple obiecte; ele reprezintă sacrificiul suprem al celor care au luptat pentru un viitor mai bun.Actul de a urca pe o troiță nu este doar o manifestare de lipsă de respect, ci și o rană adâncă în memoria colectivă a unei națiuni. Este un gest care subminează valorile pentru care acești eroi au luptat și au murit. Încurajarea și râsetele celor din jur nu fac decât să amplifice această lipsă

Notă de lectură: „Duel cu mine...și restul lumii”

 

„Duel cu mine...și restul lumii”

Autor: David Valentin

An publicare: 2024

Editura: Editura Pim, Iași

Număr pagini: 280

„Duel cu mine...și restul lumii” este o carte captivantă care îmbină satira și umorul într-o coridă literară fascinantă. Narațiunea se desfășoară în prima parte, între două personaje principale: „Eu, Îngerul” și „Eu, Lucifer”, care se angajează într-un duel perpetuu plin de ironie și reflecție asupra vieții.

Cartea explorează conflictul dintre bine și rău, între idealuri și realitate, prezentând o serie de dueluri verbale între cele două entități. Umorul și satira este la ea acasă. Dialogurile sunt pline de umor și sarcasm, aducând în discuție teme precum: greșelile de prozodie; relațiile interumane și dilemele existențiale

Traian Dorz și opera de culturalizare, moralizare şi chiar alfabetizare a poporului

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul lunii decembrie 1977, la unul dintre controalele care mi se făceau destul de des, cei doi ofiţeri care mi-au făcut percheziţia mi-au cerut să le prezint şi un memoriu în care să arăt pe scurt toată activitatea mea publicistică şi scriitoricească. De asemenea, să răspund din ce motiv nu scriu şi nu trimit la publicaţiile şi editurile din ţară. La câteva zile după acestea, le-am prezentat următorul

MEMORIU

cu privire la activitatea mea publicistică şi scriitoricească dintre anii 1932-1977

 

Sunt născut în 25 decembrie 1914, în localitatea Mizieş, jud. Bihor. În 8 iunie 1930 am trecut printr-o totală transformare sufletească în urma lecturii unei scrieri a părintelui Iosif Trifa din Sibiu, care iniţiase şi conducea atunci asociaţia religioasă ortodoxă Oastea Domnului.

În Sibiu, preotul Iosif Trifa redacta atunci gazeta oficială a asociaţiei, numită «Lumina Satelor», având ca supliment săptămânal «Oastea Domnului», la care m-am abonat o dată cu intrarea mea în rândurile acestei mişcări duhovniceşti, în data de 8 iunie 1930.

Notă de lectură: "Oprește-mă, la tine Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!"

 

În data de 11 ianuarie 2025, la Sala Multifuncțională a Consiliului Județean Timiș, după evenimentul deosebit dedicat Zilei Culturii Naționale, organizat de Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR, în parteneriat cu C.J. Timiș, Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara și MNADOR Timișoara, a fost și o parte de socializare. În această a doua parte a evenimentului am întâlnit un deosebit. A fost o întâlnire destul de emoționantă, deaorece era întradevăr omul pe care mi-l imaginasem. Un om plin de viață, zâmbitor și cu mult curaj, un orator desăvârșit. Am primit din partea dumnealui o carte. Cartea se numește: ” Oprește-mă, la tine Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp! ” Vol. I : Concursul ”Acrostih și Poezie – din Vatra Satului”. Chiuzbaia ( Ediția 2023), Coordonator Vasile Bele, Editura Armonii Cuturale,2024.

Această carte este rezultatul unui concurs de poezie și acrostih intitulat ”Acrostih și Poezie – din Vatra Satului”. Chiuzbaia ( Ediția 2023), care reunește lucrări din diverse unghiuri ale creativității literare. Vasile Bele, în calitate de coordonator, oferă cititorilor o selecție diversificată de scrieri frumoase, unde personajele sunt chiar poeții care au participat la acest concurs. "Oprește-mă, la tine Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!" este o lucrare care te face să simți emoția întâlnirii cu oameni pasionați de literatură.

LUMINA ÎNTUNECATULUI LIDICE

 

 O noapte de început de decembrie. Undeva, în Cehia, la vreo 20 de km de Praga. Păşim tăcuţi, împreună cu părintele românilor din Praga, spre ceea ce cândva fusese satul Lidice. O ploaie măruntă, grea, ne pătrunde adânc în oase. Păşim şerpuind, indecişi, spre memorialul retras undeva între colinele satului. Aici, în noaptea dinspre 9 spre 10 iunie 1942, naziştii au intrat în localitate, au ucis toţi bărbaţii, au deportat copiii şi femeile şi au ras de pe faţa pământului toate cele 102 case. Satul a fost ars, efectiv, din temelii, fiecare animal ucis, iar peste rămăşiţele clădirilor s-a trecut cu buldozerele. Inclusiv cimitirul a fost vandalizat, rămăşiţele de aici fiind dezgropate şi distruse. 100 de germani sunt trimişi să are zona, să planteze flori, ca şi cum nimeni nu a locuit vreodată acolo. Toate acestea, ca răzbunare a lui Hitler pentru a curma rezistenţa cehă în faţa ororilor nazismului şi a încercării de înlăturare de către cehi a unuia din principalii oameni ai lui Hitler.

Câţiva din locuitorii din Lidice au fost adăpostiţi în catedrala ortodoxă din Praga, de către episcopul Gorazd. Şi el, împreună cu preoţii de aici şi cu conducătorii mireni ai comunităţii, ajung în faţa neiertătoarelor plutoane de execuţie. Alţi câţiva credincioşi şi preoţi se baricadează în subsolul catedralei şi sunt inundaţi, până la înec.

Un eveniment binecuvântat: Foaia «Iisus Biruitorul» a ajuns la 1500 de numere

Sãptãmânalul „Iisus Biruitorul”, foaia noastrã dragã, marcheazã, la începutul acestui an, un moment de referinþã: atingerea numãrului 1500 de apariții. Scumpa noastrã foaie, care a debutat pe 6 ianuarie 1935, a devenit un pilon al literaturii creștin-ortodoxe românești, dar și o masã bogatã pentru Frãțietatea Oastei Domnului, traversând decenii de provocãri și renașteri. Fondatã, inițial, ca o continuare a publicației „Lumina Satelor”, „Isus Biruitorul” a fost suspendatã în 1947, dupã arestarea fratelui Traian Dorz, dar a revenit în forțã în 1990, sub binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. De atunci, a menținut un ritm constant de apariție, devenind o sursã de inspirație și învãțãturã pentru cititorii ei. 

La început, cu tiraje care erau undeva la 17-18 mii de exemplare pe numãr, „Iisus Biruitorul” a reușit sã se impunã prin sobrietatea și acurateþea mesajului sãu, oferind cititorilor predici, exegeze scripturistice, mãrturii personale, reportaje și interviuri de o înaltã ținutã duhovniceascã. De-a lungul timpului, în paginile sale, au semnat voci redutabile ale teologiei românești, contribuind la îmbogãțirea spiritualã a cititorilor. 

„La tulpină“ - Colindul care a păcălit cenzura comunistă, în satul Holbav

În prima zi de Crăciun, Ceata de Feciori din Holbav va pleca prin sat la colindat, preotul fiind primul gospodar la poarta căruia se vor opri să cînte „La tulpină“

Ceata de Feciori din Holbav se mîndreşte că în prima zi de Crăciun, atunci cînd pornesc la colindat prin sat, ei cîntă unele din cele mai vechi colinde care  se cîntă în judeţ. „Nimeni nu ştie cu exactitate de cînd datează aceste colinde. Eu le-am învăţat prin 1968 de la o persoană care a murit acum zece  ani, iar acea persoană le ştia de la tatăl său şi tot aşa. Probabil că au mai mult de 150 de ani. Spun asta socotind după limbajului arhaic folosit în  aceste colinde“, povesteşte Gheorghe Oprea, cel care pînă în 2004 a fost primarul comunei, iar acum lucrează la o monografie a comunei Holbav,  lucrare pe care îşi propune să o lanseze foarte curînd, monografie în care colindele vor ocupa un loc foarte important.

Gânduri despre autografe și cărți în dar

Autograf

Pe fila albă, neatinsă,

Un semn de mână mi se cere,

Dar eu, cu inima deschisă,

Îți dau doar versuri, cu plăcere..

În loc de semnături pe carte,

Îți las cuvinte, gânduri, vise,

Să-ți fie far în nopți deșarte,

Să-ți fie aripi neînvinse.

*   *   *

Un autograf e doar o urmă,

Ce timpul peste ani, o curmă,

Așa că ia această carte,

Și lasă versul să te poarte!

Am publicat patru cărți de poezii și, de fiecare dată când ofer una, prefer să o fac fără autograf. Pentru mine, ceea ce contează cu adevărat este conținutul cărții, mesajul și emoțiile pe care le transmit prin versuri. Un autograf, din punctul meu de vedere, nu adaugă valoare literară sau emoțională textului, ci doar un element de personalizare care, în opinia mea, nu cred că este esențial.

Traian DORZ (n. 25 decembrie 1914 - d. 20 iunie 1989 )

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase.

Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun.

Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor sapte clase primare, sustinut la Beius în 7 iunie 1930, a fost premiat, iar preotul care preda Religia, pentru raspunsurile exemplare la aceasta disciplina, i-a dat ca premiu special cartea Corabia lui Noe, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul si conducatorul pamântesc al Miscarii Oastea Domnului, înfiintata la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o lucrare de regenerare moral-spirituala a poporului nostru în granitele ortodoxiei strabune. Cartea l-a zguduit puternic pe proaspatul absolvent. În 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cartii, simti ca trebuie sa-si schimbe viata, asa cum autorul, în final, o propunea fiecarui cititor.

SE APROPIE CRĂCIUNUL... Să ne aducem aminte şi de cei săraci şi năcăjiţi

O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al 4-lea crai şi a plecat şi el, cu aur mult, să-L afle pe pruncul Iisus. Dar în calea lui a întâlnit oameni flămânzi, năcăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur, până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar în somn i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci amin zic ţie: tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine”...

Se apropie Crăciunul. Vrei săi afli şi tu, cititorule, pe Pruncul Iisus şi să I te închini Lui? Vrei să prăznuieşti cu adevărat Naşterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, năcăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice veţi face unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut” (Mt 25, 40).

Recunoștință și apreciere pentru poeziile acrostih ale d-lui Vasile Bele

Îi mulțumesc din suflet d-lui Aurel Bele, cunoscut sub pseudonimul Vasile Bele, pentru frumoasele poezii acrostih pe care mi le-a dedicat. Gestul său m-a emoționat profund și m-a făcut să mă simt cu adevărat apreciat. Fiecare vers a fost o surpriză plăcută și o dovadă a talentului și sensibilității sale poetice.

Sunt recunoscător pentru timpul și efortul pe care le-a investit în aceste creații și pentru felul în care a reușit să surprindă esența numelui meu și a volumelor mele de poezii. Este o onoare să primesc o astfel de atenție din partea dumnealui.

Am fost mereu impresionat de dedicarea domniei sale față de promovarea culturii și tradițiilor noastre. Prin munca sa, reușește să aducă la lumină frumusețea și autenticitatea valorilor noastre tradiționale. Eforturile sale în cadrul revistei Din Vatra Satului și numeroasele sale volume de poezii și monografii sunt o mărturie a pasiunii și devotamentului său.

Premiile și recunoașterile pe care le-a primit de-a lungul anilor sunt pe deplin meritate și reflectă impactul pozitiv pe care l-a avut asupra comunității noastre culturale. Este un adevărat promotor al talentelor locale și un exemplu de implicare și dăruire. Un poet și etnolog român, cu studii la Universitatea de Nord, unde a obținut un masterat în etnoturism cultural și o specializare în română-etnologie.

Cu sinceritate și apreciere,

Sorin Micuțiu

Importanța votului și drepturile cetățenești

Desen & © – Alex DIMITROV

Votul reprezintă unul dintre cele mai fundamentale drepturi într-o democrație. Este mijlocul prin care cetățenii își exprimă voința și influențează deciziile politice. Dreptul de a vota și de a fi votat sunt esențiale pentru funcționarea unei societăți democratice, iar exercitarea acestui drept trebuie să fie făcută cu discernământ și fără influențe externe.

Dreptul de a vota

Dreptul de a vota este un pilon al democrației. Acesta permite cetățenilor să participe activ la procesul decizional și să contribuie la formarea guvernului. Așa cum spunea John Lewis, un cunoscut activist pentru drepturile civile: „Votul este prețios. Este cel mai puternic instrument non-violent pe care îl avem într-o societate democratică și trebuie să-l folosim” 

Dreptul de a fi votat

La fel de important este și dreptul de a fi votat. Acesta asigură că orice cetățean are posibilitatea de a candida pentru funcții publice și de a reprezenta interesele comunității. Abraham Lincoln, unul dintre cei mai respectați președinți americani, a afirmat: „Buletinul de vot este mai puternic decât glonțul”