În vreme ce autorităţile lasă pradă timpului biserici simbolice pentru neamul și credința poporului nostru, un om deosebit, Dorin Olariu , îndrăgostit de Dumnezeu și de Biserică, se străduiește să le facă şi altora cunoscută imaginea bisericilor de demult.
Bisericile de lemn de pe vremea bunicilor prind viaţă în mâinile lui. La scară mică, încearcă să le recreeze exact aşa cum erau ele în trecut, de o frumuseţe simplă, dar grăitoare.
În seara zilei de 18.10.2023, în cadrul întâlnirii membrilor Asociației Oamenilor de Cultură și Artă (A.S.O.C.A.) Deva-Hunedoara artistul și îndrăznesc să spun și poetul Dorin Olariu, ne-a prezentat noua sa lucrare în miniatură: BISERICA DE LEMN DIN BEJAN, aflată în curtea interioară a Muzeul Național al Țăranului Român intrarea din str. Monetăriei.
"Ridicată probabil la finele secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Bejan (Hunedoara), cu hramul sfântul Nicolae a slujit ca lăcaș de cult pentru comunitate până în anul 1947, când odată cu ridicarea unei noi biserici de cărămidă, nu s-au mai săvârșit slujbe. Tradiția mentionează că, la fel ca în cazul multor biserici de lemn din Transilvania, edificiul ar fi fost strămutat fie din Valea Bradului, fie din Luncșoara.
Biserica a fost renovată în anii 1934, respectiv 1962. În anul 1991, când a fost descoperită de Horia Bernea (director al Muzeului Țăranului în perioada 1990 – 2000) și de specialiștii muzeului, se afla într-o stare accentuată de degradare, fiind la un pas de prăbușire. Muzeul Țăranului Român și-a asumat, ca și în cazul celorlalte biserici de lemn pe care le are în proprietate (Groșii Noi, Julița, Troaș – județul Arad; Lunca Moților – județul Hunedoara), misiunea de salvare și restaurare. Biserica a fost translată în curtea interioară a muzeului în anul 1992, pentru ca un an mai târziu, cu ocazia sărbătorilor sfintelor Paști să fie inaugurată și sfințită. Pe lângă hramul inițial – Sfântul Nicolae, l-a primit și pe acela al sfântului Mina, ocrotitorul tezaurelor și implicit al muzeului." ( mai multe detalii despre frumoasa bisericuță puteți citi aici: https://muzeultaranuluiroman.ro/biserica-bejan/ )
.jpg)
"Chivotul sau artoforiul, numit uneori și pixidă sau tabernacol, este o cutie de metal prețios, care are forma unei bisericuțe, de obicei o copie miniaturală a bisericii respective, și stă totdeauna pe Sfânta Masă, păstrându-se în ea Sfânta Împărtășanie pentru bolnavi, precum și Sfântul Agneț pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, de la sfințirea până la folosirea lui... Chivotul ne aduce aminte de vasul sau năstrapa de aur cu mană, care se păstra în Chivotul sau Sicriul Legii din Templul Vechiului Testament (Evrei 9, 4). Multe dintre vechile chivote, păstrate în muzeele publice și în cele mănăstirești, constituie opere de artă, prin măiestria realizării lor și prin finețea chipurilor și a scenelor reprezentate pe fețele lor."
(Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, București, 2015, pp. 290-291)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu