” Nu uita: Emausul poate fi orice cale
Domnul e pururi tainicul călător
Se-alăturã-n drum mâhnirilor tale
Si seara la hanul sãrac, ti-e însotitor.”
Vasile Voiculescu, din poezia ” EMAUS”
Am participat azi la o smerită dar binecuvântată lansare de carte. Ascultând-o cu sufletul la gură pe autoarea cărții, vorbind despre ”Evoluție trecut – prezent”, s-a întâmplat cu mine precum anticipa Vasile Voiculescu în versul de mai sus. Da, poeta 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), a făcut în seara aceasta din întâlnirea membrilor Asociaţiei Oamenilor de Cultură şi Artă (A.S.O.C.A.) Deva-Hunedoara, un adevărat Emaus.
Nostalgia trecutului, a dorului, a doinei populare dar și credința care ancorează prezentul, fac din versurile d-nei 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), niște repere, simple dar adânc trăitoare, cu trimitere către însăși ținta vieții omenești, dialogul omului cu Dumnezeu.
Ce are de spus, d-na 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), spune clar, fără ocolișuri. Sinceritatea dar și umorul fin sunt matricea din care izvorăște inspirația întru versificare.
Parcurgându-i versurile din volumul de poezii lansat în seara aceasta: ”Evoluție trecut – prezent”, apărut la Editura Accent Media Deva, 2023, grupate frumos după anii în care au fost scrise - iunie 1982 - ianuarie 2023 – te aștepți la fiecare întoarcere de filă, să te întâlnești cu zâmbetul smerit al autoarei, cu mâinile calde mereu pregătite să îmbrățișeze sau să se roage, cu ochii limpezi și umezi de lacrimile ascunse de cititori.
Viața și trăirea credinței, o regăsim versificată și definită într-un mod cât mai simplu. Rugăciunea, reprezintă comunicarea dintre om și Dumnezeu, proces prin care omul îi spune, îi mulțumește lui Dumnezeu și Îl roagă anumite lucruri. Prin rugăciune îi putem mulțumi lui Dumnezeu, ne putem exprima dragostea pentru El și, efectiv, îi povestim ce se petrece în viețile noastre.
”Doamne, dă-mi puteri depline
Ca să fac la oameni bine,
Să-i ajut, să se unească
Toată țara românească.
Să nu mai fie mânie,
În întreaga Românie..”
( din poezia: Rugăciune, pag. 19)
* * *
”Nu vreau averi, nici palate,
Vreau doar multă sănătate,
Care v-o doresc la toți,
Mai puțin la niște hoți,
Care ne fac de ocară
Pe planetă și în țară.
Schimbă-i, Doamne și pe ei,
Că sunt românași de-ai mei…”
( din poezia: ”Rugă către Cel de Sus”, pag. 36)
* * *
”Iisuse drept și iubitor,
Ocrotește acest popor
Și ajută-l să-nțeleagă
Să se roage viața-ntreagă”
(din poezia: ” Rugăciune II”, pag. 81)
Adâncindu-se uneori în căutarea dorului, poeta 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), prin poeziile sale ne face să trecem foarte ușor de la lacrimă la zâmbet, de la zâmbet la meditație. În stihurile despre dor, noi cititorii, ne vom regăsi pe noi înșine.
”De-ar fi dorul singurel
N-aș mai duce dor de el
L-aș căuta și l-aș găsi
Și meru cu el aș fi.
Dorul meu e-ndepărtat
Și nu-i ușor de căutat.
Hai, dorule, mai apropae
Să ne spunem multe-n șoapte…”
( din poezie: ”Dorul de demult”, pag. 33)
* * *
”De-ar fi dorul de vânzare,
M-aș face cumpărătoare.
L-aș cumpăra cu mulți bani,
Apoi l-aș da la dușmani.
Nu pe bani, ci gratuit,
Să aibă de suferit.
Atunci cand suferi din greu,
Te gândești la Dumnezeu…”
( din poezia: ”Dorul”, pag. 43)
Adresându-se celor care conduc destinele țării, poeta 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖) ,structurează o clară poziție anti-îmbuibare, prin care critică dar în acelaș timp nu încurajează pe nimeni să le urmeze exemplul.
”Dumnezeule cel bun
Slobozește Tu un tun
Și cutremură pământul,
Să se-aleag-odată untul,
Zerul să îl dăm la porci,
Poate scăpăm de escroci.
Untul sunt oamenii buni,
Iubind țara din străbuni
…
Hei! Domnilor guvernanți
Și parlamentari ”tunați”!
Cât vă trebuie de mult
Ca să duceți în pământ?
Că și voi muriți…ca și noi ”
( din poezia: ”Judecata de Apoi”, pag. 25)
* * *
”Dragi conducători deștepți!
Ridicați-vă, stați drepți
Și răspundeți la-ntrebări…
Ce-ați făcut cu-această țară?
Ați fript-o ca pe-o jumară!
Ați stors toată bogăția
Ce-a avut-o România”
( din poezia: ”Vrem răspuns”, pag. 67)
Cu gândul la ”finalul” eshatologic pentru care fiecare dintre noi ar trebui să fim pregătiți, poeta 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), ține să ne spună tuturor următoarele rânduri pe care le redau mai jos;
Aceste rânduri
februarie 1983
Aș vrea, când pe acest pământ
Nu voi mai fi, voi fi-n mormânt,
Aceste rânduri să rămână –
Că au fost scrise de-a mea mână
Când inima îmi era tristă,
Iar ochi mereu în batistă.
De ce a fost așa să fie?
Pe cine-ntreb, nimeni nu știe.
Pe unii îi paște norocul,
La alții-i hotărât sorocul,
De-a suferi până la moarte,
Să-ndure până peste poate.
N-aș vrea să vadă cineva
Ce este în inima mea
Căci s-ar putea cutremura de spaimă
Și n-ar putea noaptea să doarmă
Că mi-a fost scris ca să plătesc
Pentru acela ce-l iubesc”
( pag. 11)
* * *
”Tot ce-a fost frumos odată,
Trece ca un fum prin coș
Și tetrezești dintr-o data,
Tu o babă, el un moș”
(din poezia: ”Constatare”, pag. 41)
Știm cu toții că românii au la îndemână, din naștere, umorul sub toate formele sale, de aceea este de apreciat umorul şi lirismul poetei 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), din volumul proaspăt lansat: ”Evoluție trecut – prezent”. Atât de frumos poeta știe să îmbine umorul cu sentimentalitatea!
”Tot românul e artist,
Unul vesel, altul trist,
Unii se exprimă greu –
Cum eram, cândva și eu”
( din poezia: Românul artist”, pag. 32)
* * *
”Sunt o babă ca oricare,
Toată ziua fac mâncare,
Spăl, mai cucăi, cos, cârpesc…
Toată ziua robotesc.”
( din poezia: ”Baba”, pag. 52)
* * *
”Sunt o babă ( mai nebună),
Dar luai condeiu-n mână
Și-ncepui a scrie, frate,
Bune, rele și de toate.
Întâi de conducători,
Că-s frumoși ca niște flori.
Unul mai burtos ca altul,
De hoți îi știe tot natul.”
(din poezia:”Din preaplin”, apg. 53)
Și am putea continua a scrie încă vreo două trei pagini despre stihurile d-nei 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), însă vă las pe voi să o descoperiți citindu-i poeziile.
Închei aceste gânduri ale mele cu o mică parte din nota autorului de la finalul cărții:
” Când am început să scriu versuri nu am scris cu gândul de a publica vreodată ceva – nu am avut curajul să mă afirm neavând pregătirte în domeniul literar, ci într-un mediu tehnic, care e mai dur și lipsit de sensibilitatea pe care o are un literat. Am scris doar ce am simțit eu, pentru mine. Totuși, după vârsta de 80 de ani mi-am făcut curaj ….Nu m-am oprit și iată-l și pe al doilea la 89 de ani ” (𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ )
Simeria, 18.10.2023
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu