Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta
să arate în afară ceea ce a avut înăuntrul ei.
Să dovedească cu rodul ceea ce a spus cu floarea
şi frunza.
Să aibă prilejul de a înapoia lui Dumnezeu, în
rod, ceea ce a primit de la El prin soare.
Tu rânduieşti, Doamne, vremea încercării,
în care înfrunzăria vorbelor este înlăturată,
ca să se vadă sub ele cât şi cum s-a împlinit
rodul,
rodul aflat la umbra lor în vremea unei
îndelungi trăiri,
adică ceea ce este preţios şi durabil
din noi
şi dintre noi…
Cununile slăvite / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea
Domnului, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu