sâmbătă, 3 octombrie 2020

Mi-e dor...





 Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de "cu plăcere", "mulțumesc". 
Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc.
 
Mi-e dor de scuzele cerute, cu sufletul plin de regret: 
"Da, am gresit, o știu prea bine, dar nu o sa o mai repet".  

Mi-e dor de "Buna dimineata" ce il spuneam pe la vecini, 
Azi locuim pe-aceeasi scară dar toți suntem pe veci străini. 

Mi-e dor de buna noastra mama ce se zorea făcând gogosi, 
Și nu știai ce e mai bine, să o mănânci sau s-o miroși. 

Mi-e dor de iernile frumoase, cu sania pe derdeluș, 
Când împărțeam cu frații noștri tot ce aveam, chiar pe Lăbuș. 

Mi-e dor de suflete curate, de oameni harnici dar și drepți, 
Care munceau cu demnitate si nu spuneau că-s "prea deștepți".

 Eu am trăit vremuri frumoase și am de ce mă bucura. 
Dar tu, ce-ți vei aduce'aminte oare, când va veni și vremea ta?


Primită pe WhatsApp
dacă îmi șoptește cineva autorul gândurilor de mai sus, îl voi trece cu drag  în locul său de cinste - autor

Niciun comentariu: