Un om călător înnoptase noaptea într-o pădure. Era iarnă cu viscol şi ger. Să poată răzbi mai departe, nici vorbă. Viscolul se întărea, puterile îi slăbeau. Un urlet fioros de lupi se auzi în zare. Fiori de moarte îl cuprinseră. Singura lui scăpare era să facă un foc care să-l apere de îngheţ şi de lupi. Dar vai, îşi aduse aminte că aproape toate chibriturile le stricase cu aprinsul ţigărilor. În cutie nu mai erau decât 10 chibrituri.
Strânse un vreasc de lemne şi se pregăti să facă focul. Primul chibrit fu stins de vântul crivăţului. Tot aşa al doilea... si treilea... al patrulea... al cincilea... al şaselea... Mai rămase numai cu un singur chibrit. Lupii urlau în apropiere... Degetele începuseră a-i îngheţa. Cuprins de spaima morţii, înainte de a aprinde şi ultimul chibrit, ultima nădejde, îşi ridică ochii spre cer şi se rugă plângând: „Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul... Nu mă lăsa să mă prăpădesc în pădurea asta sfâşiat de animale sălbatice... Scapă-mă, Doamne, cu darul şi ajutorul Tău”...
Aprinse ultimul chibrit şi iată, focul se făcu şi omul strigă plin de bucurie: „Sunt mântuit!... Slavă Ţie, Dumnezeule!”.
Fratele meu! Cam aşa stăm şi noi cu cele sufleteşti. Lumea aceasta este plină de „viforul ispitelor”, de lupii cei flămânzi ai patimilor rele şi de grozav îngheţ sufletesc. Noi ne putem apăra viaţa cea sufletească numai cu foc şi lumină cerească. Anii vieţii şi darurile cele sufleteşti ni s-au dat să atragem foc ceresc în sufletul şi în viaţa noastră.
Dar mi se pare că tu, fratele meu, strici „chibriturile” pe nimic. Le aprinzi pentru poftele şi năravurile cele rele. Uită-te în cutie, câte chibrituri mai ai? Ia seama! Poate anul acesta este ultimul „chibrit” şi tu tot fără foc? „Viforul” urlă şi tu nu te îngrozeşti? „Lupii” urlă şi tu stai liniştit? N-auzi leul cel cumplit cum umblă răcnind, căutând să te înghită (I Ptr 10, 20)? Aprinde îndată focul, fratele meu, aprinde-l îndată, căci altcum eşti pierdut. Te prinde „îngheţul”... te sfâşie „lupii”.
Roagă-te şi tu cerului de sus să-ţi ajute să cobori lumină şi foc ceresc în viaţa ta.
«Lumina Satelor» nr. 1 / 1 ian. 1929, p. 1
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu