Ce ai primit de Crăciun?

Daruri bune de Crăciun şi în fiecare zi.

Tot mai mulţi şi mai mulţi oameni întreabă în această perioadă: “Ce ai primit de Crăciun?” Problema cu acest accent pe care îl punem la Crăciun este că pierdem tocmai esenţa acestei sfinte perioade. Noi, creştinii, dăm daruri de Crăciun într-o umilă repetare a Darului pe care Dumnezeu ni l-a făcut – Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru creştini accentul corect trebuie să cadă pe dăruire nu pe ce am primit.

Un om povestea odată ce i s-a întâmplat în ajunul Crăciunului pe când era băiat. Au ascultat cu toţii povestea naşterii lui Isus, iar apoi au deschis cadourile şi s-au bucurat de ele. Tatăl le-a cerut copiilor să facă linişte şi le-a spus: “Dintre toate cadourile pe care le-aţi primit, vreau să vă alegeţi fiecare câte unul care vă place cel mai mult şi să îl puneţi în faţa voastră.” După ce copiii au făcut aşa cum li s-a spus, tatăl a continuat: “Acum vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiţi la cineva pe care îl cunoaşteţi, care este mai puţin norocos decât voi, care nu primeşte cadouri ca voi, iar mâine le vom împacheta şi le vom trimite acestora.” Omul spunea că nu poate uita Crăciunurile din copilărie. Atunci a învăţat că în centrul Crăciunului este gestul lui Dumnezeu care a dat omenirii ce avea mai bun: pe Fiul său. Un gest pe care suntem chemaţi să îl repetăm, nu doar de Crăciun ci în fiecare zi a anului. Cadoul prin excelenţă pe care un creştin poate să îl dea în adevăratul spirit al Crăciunului este tocmai iubirea lui Hristos.

Darul timpului.

“Cel mai mare dar pe care l-am primit”, spunea un tânăr avocat, “a fost un dar primit la Crăciun, când tatăl mi-a dat o cutiuţă. Înăuntru era un bileţel pe care scria: ‘Fiule, în acest an îţi voi da 365 de ore, câte o oră pe zi, după cină. Este a ta. Vom vorbi despre ce vrei tu să vorbim, vom merge acolo unde vrei tu să mergem, ne vom juca ce vrei tu să ne jucăm. Va fi timpul tău.’ Tatăl meu nu numai că s-a ţinut de promisiunea acelui dar, ci în fiecare an l-a reînnoit, şi este cel mai mare dar din viaţa mea. Ceea ce sunt eu acum este rezultatul acestui timp.”

Darul timpului nu este doar ieftin ca buget, dar este şi personal. Discutând despre ce să îi dea de Crăciun tatălui ei bolnav şi singur, o femeie şi-a spus: “Am să îi dau tăticului meu mai mult timp!” Ce dar minunat şi rar! Îi iubim pe părinţii noştri dar avem, sau credem că avem, puţin timp pentru ei. Când cineva este bătrân şi mai are doar timp, cel mai preţios dar pe care îl poate primi de la cei dragi este timp de petrecut cu el. Cel mai personal, mai apreciat şi mai unic dar pe care îl putem face este darul timpului. Timpul nostru. Din cele douăzeci şi patru de ore care formează o zi.

Darul prieteniei.

Pe lângă darul timpului, un alt mare dar pe care putem cu toţii să îl dăm este prietenia. O fetiţă spunea odată: “Nu am nici un dar. Nu ştiu să cânt. Nu ştiu să pictez. Nu ştiu să scriu poezii. Pur şi simplu nu am nici un dar!” “Ba ai – şi străluceşte pe faţa ta”, i-a spus mama ei. “Ai unul dintre cele mai minunate daruri – darul prieteniei. Te pricepi cum să fii prietenă cu oamenii.”

În loc să ne întrebăm “câţi prieteni am?” de Crăciun să ne gândim mai bine “la câţi oameni le pot fi eu prieten?” Oamenii au nevoie de oameni. Eu ştiu personal câtă nevoie am de oameni. Să îi găsesc atunci pe cei care au nevoie de mine, de prietenia mea, de iubirea mea. Să îmi exprim această prietenie printr-un telefon sau printr-o felicitare, sau să îi vizitez. Trebuie să le fac cunoscut faptul că îmi pasă de ei.

Alte daruri.

Cele mai mari daruri sunt gratuite. Darul încurajării; darul spunerii cuvintelor “te iubesc” celor dragi; darul iertării; darul de a spune “îmi pare rău” cuiva cui am greşit; darul înţelegerii; darul ascultării atente când celălalt ne vorbeşte, căutând să îi înţelegem punctul de vedere, să înţelegem ce simte. S-ar putea să nu avem ceea ce psiho-analiştii numesc “a treia ureche”, dar două urechi ne pot fi de ajutor dacă le ţinem deschise. Oamenii care cedează psihic sunt cei care nu au avut ocazia să povestească despre conflictele şi nemulţumirile pe care le au; sunt cei care nu au găsit o “ureche ascultătoare”, deoarece oamenii pe care i-au întâlnit nu au fost sincer interesaţi de ceea ce celălalt spunea. A fi atent la ceea ce spune celălalt, a-ţi concentra atenţia întreagă asupra celuilalt, când îţi vorbeşte, când îţi împărtăşeşte ceva, este un mare dar.

Darul laudei.

Un alt mare dar de Crăciun dar şi pentru oricare zi din an este darul laudei. Consilierii matrimoniali spun că o cauză foarte importantă a divorţului este deteriorarea de către unul din soţi a respectului de sine al partenerului. De-a lungul căsniciei cei doi trec prin numeroase momente dificile, dar trec mai uşor dacă se respectă unul pe altul, dacă se simt respectaţi. Cu toţii avem nevoie să fim stimaţi, lăudaţi. Dacă nu primim cuvinte de sprijin, viaţa devine insuportabilă. Când suntem lăudaţi, bateriile parcă ni se încarcă. Dorinţa de a fi lăudaţi şi apreciaţi este probabil una dintre cele mai profunde nevoi ale noastre. Puţine daruri sunt mai mari decât lauda.

Cum să dăm.

Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că oricare ar fi darul de dat, trebuie să îl dăm persoanei care are cea mai mare nevoie de el, neaşteptând nimic în schimb. După cum spunea Iisus: “Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor” (Luca 14,12-14). O tânără a dorit să cumpere un dar de Crăciun pentru prietenul ei care era bine înstărit. A cumpărat atunci un rând de haine pentru copii şi le-a dat personal în ajun de Crăciun cele mai sărace familii pe care a putut-o ea găsi în New York, în numele prietenului ei bogat. Iată un exemplu de dăruire aşa cum ne-a învăţat Iisus Hristos.

De departe cel mai mare Dar oferit vreodată este cel al lui Dumnezeu când ni l-a dat pe Iisus. “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Acesta este cel mai minunat dar deoarece este ca mai multe daruri într-unul. Iisus este promisiunea lui Dumnezeu de iertare. El este Emanuel – cu noi este Dumnezeu. Prin Iisus primim darul de a fi membri ai familiei lui Dumnezeu, darul iubirii Tatălui ceresc, darul unui Dumnezeu care ne ştie pe nume şi care se îngrijeşte de fiecare dintre noi, darul Duhului Sfânt care veghează asupra noastră cu puterea Sa, darul unui loc în raiul dumnezeiesc.

Ce ai primit de Crăciun?

L-am primit pe Mântuitorul şi Domnul meu!

Şi deoarece l-am primit, nu pot să nu dăruiesc din timpul meu, să nu dăruiesc prietenia mea, iubirea mea, atenţia mea, iertarea mea tuturor.

Autor: pr. Anthony M. Coniaris 

Traducere: Oana Capan 

Copyright: ProFamilia.ro 

Naşterea Domnului