„Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.“ (Ioan 1, 40)
Fericiţi cei care merg după Hristos pe pământ, căci ei, în curând, pe urmele Lui, vor ajunge unde locuieşte El. Adică în fericirea şi lumina Lui veşnică. Fericiţi cei doi care stau împreună, dacă merg împreună cu Hristos. Fericiţi sunt cei doi care, însoţindu-se pe pământ, merg împreună şi după Hristos.
Nu-i bucurie mai mare decât când cei doi soţi merg împreună după Domnul. Cum nici durere mai mare nu-i ca atunci când unul merge după păcate. Sau amândoi…
Dragul meu, roagă-te mereu pentru soţul tău, ca şi el – sau ea – să vină împreună cu tine pe urmele lui Hristos sau tu cu el. Iar dacă totuşi până la sfârşit celălalt nu va vrea, cu toate că tu ţi-ai făcut toată datoria de a-l chema şi de a stărui de el, atunci tu nu vei mai avea ce să-i faci. Însă vei avea sufletul dezvinovăţit.
Între cei mulţi şi binecuvântaţi care merg după Iisus avem şi noi „doi“. Înaintaşii noştri…
Ei, cei dintâi dintre noi, au fost şi chemaţi ei cei dintâi. Ei au mers cel mai frumos şi au ajuns şi cei mai dintâi dintre noi Acasă la Domnul. Ei, care L-au cunoscut mai curând, ei, Iosif şi Ioan, ei L-au vestit mai puternic şi mai dulce pe Iisus Cel Răstignit şi Biruitor în Oastea Sa, ei s-au luat cei dintâi după Iisus şi ei au ajuns cel mai curând la El.
De acum ei sunt la El şi vor rămânea în fericirea Lui veşnică, fiindcă nici pe pământ n-au avut alt gând şi n-au căutat altceva decât pe Iisus.
Fii fericit, preaiubite părinte Iosif, fii fericit, frate Ioan, şi fiţi fericiţi toţi preaiubiţii noştri cei duşi la Iisus, lângă Domnul pe Care L-aţi slujit şi iubit mai presus de orice pe pământ! Veţi fi răsplătiţi la El de toate suferinţele pe care le-aţi îndurat pe pământ. De toată nedreptatea şi răul care vi s-a făcut… De toată dragostea pe care aţi aprins-o şi în alţii pentru Hristos.
Prin harul şi ajutorul Său sfânt nădăjduim că şi noi, cei care încă mai luptăm şi mai suferim, semănând cu lacrimi pe pământ, vom ajunge în curând la El şi lângă voi, pentru a ne revedea şi a ne bucura iarăşi împreună, nemaidespărţiţi pe totdeauna.
Fraţii noştri iubiţi, care doriţi să ajungeţi lângă ei, sfârşiţi ca şi ei în aceeaşi Lucrare, în acelaşi fel până la moarte, lupta sfântă. Căci în felul acesta veţi ajunge la aceeaşi bucurie şi odihnă în cer.
Îţi mulţumim, Doamne Iisuse, că ne-ai dăruit bucuria şi harul să avem astfel de părinţi şi înaintaşi, cu cuvânt cald şi cu trăire sfântă, care ne-au adus la Tine şi care au venit apoi şi ei sus la Tine.
Te rugăm să le dăruieşti răsplata şi fericirea veşnică pentru toate nedreptăţile şi jertfele îndurate în viaţa lor pe pământ. Dăruieşte-ne şi nouă putere să privim la felul lor de vieţuire şi să le urmăm credinţa (Evrei 13, 7), ca să ajungem la sfârşit şi noi lângă Tine şi lângă ei. Amin.
Traian Dorz, din ”Hristos - Dumnezeul meu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu