sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Ierarh Grigorie Teologul (329-390)



Prieten al Sfântului Vasile cel Mare, teolog capadocian şi mare apărător al dreptei credinţe din secolul IV, cunoscut şi ca Grigorie de Nazianz.
"Omuleţul cel gârbov răspândea lumină dumnezeiască şi măreţie. Vorbise, iar cuvintele îi fuseseră arzătoare. Adevăr, poezie, străpungerea inimii... toate dimpreună. Îşi călăuzise credincioşii spre înviere; o simţeau cu toţii! O gustaseră cu toţii şi, de aceea, n-o vor mai uita nicicând...
“Mort lumii, tuturor plăcerilor vieţii, nu mai iubea decât cele dumnezeieşti. Mânca pâine cu sare şi bea apă. Hainele sale erau groase şi pământul îi servea drept pat. Ziua muncea din greu, iar noaptea se ruga, priveghea şi scria. Elocvenţa profană, pe care o studiase aşa de mult, o considera netrebnică, ca şi averile. Cărţile clasice le lăsa să le mănânce moliile şi praful. Onorurile erau numai nişte visuri deşarte a căror iluzie amăgeşte pe oameni. Nimic nu era în stare să-l lipească de lumea aceasta, dar aceasta nu-l oprea a chivernisi casa părintelui său. Răbdarea sa fusese încercată prin diferite boale. Era pleşuv şi slab de post şi cu cearcăne la ochi din cauza lacrimilor. Plângea foarte mult pentru păcatele lui şi ale altora”.( Stelianos Papadopoulos, din cartea "Vulturul rănit"- Viaţa Sf. Grigore Teologul)


“Trăiesc între stânci şi animale sălbatice, nu văd focul niciodată şi n-am încălţăminte. Mă îmbrac cu o singură haina. Ma culc pe paie şi mă acopăr cu un sac. Perna mea este totdeauna udă de lacrimi”.
“El primeşte şi răsplăteşte faptele noastre, oricât de mici ar fi ele, numai să pornească din inimă curată. Nu respinge o inimă care în săracia ei dă tot ce are, răscumpărând de aceea stăpânirea Domnului Său”.
"Tot ce am, dau Celui de la Care am primit. Numai pe Dânsul il am. Mi-am jertfit averea, gloria, sănătatea, limba şi talentul. Tot ce am, de la El este”.
"Prietenia nu subordonează, ci egalează. Ea înseamnă ridicarea unuia prin celălalt la Dumnezeu."
"Celor ce iubesc cu adevărat, viaţa întreagă li se pare o zi."
"Acum, însă, te rog să primeşti împreună cu mine purtarea în pântece şi naşterea Lui, şi saltă de bucurie, dacă nu precum Ioan Botezătorul în pântece ( Luca 1,41 ), măcar precum David când a aşezat chivotul Legii la locul lui (2 Regi 6,12)."... "Să cinsteşti şi înscrierea aceea a oamenilor care s-a făcut atunci (Luca 2,1), când datorită ei ai fost şi tu înscris în ceruri; să cinsteşti precum se cuvine şi micul Betleem, căci el te duce pe tine, omule, iarăşi în rai; să te închini şi ieslei sfinte prin care, nefiind tu condus de raţiunea ta, ai fost hrănit acum de Cuvântul" "Dumnezeu a fost este şi va fi de-a pururi, sau, mai bine zis, este de-a pururi, deoarece vorbele „a fost” şi „va fi”, sunt secţiuni ale timpului nostru omenesc şi ale firii mereu curgătoare , pe când vorba „este de-a pururi” afirmă o numire pe care el însuşi şi-a dat-o când a vorbit cu Moise pe munte"
"Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului dacă priveşte spre cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului, dacă priveşte spre cele de jos."
"Să nu credeţi că evlavia constă în aceea că vorbeşti mult de Dumnezeu. Nu. Ci mai mult în păzirea tăcerii. Fiţi încredinşaţi că totdeauna este un lucru mai putin primejdios să asculţi decât să vorbeşti"
"Întotdeauna este mai puţină primejdie în a asculta decât a vorbi; este mai plăcut a învăţa de la alţii decât a învăţa pe alţii"
,,Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu."
,Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus."
,,Creştinii sunt lăcaşurile dumnezeirii."
"Cine nu iubeşte adevărul, nu l-a cunoscut încă."
"Un lucru mic este un lucru mic. Dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare."
“Nu înseamnă puţin a fi feciorelnic: înseamnă a fi numărat printre îngeri, printre naturile simple; ba chiar aş îndrăzni să spun că înseamnă a fi împreună cu Cristos care, chiar dacă a voit să se nască, pentru a se asemăna nouă, celor care ne naştem, s-a născut, totuşi, dintr-o fecioară, şi a stabilit astfel legea fecioriei pentru a ne atrage cu sine departe de această viaţă, pentru a ne detaşa de această lume şi, mai mult, pentru a ne transfera încă de pe acum într-o altă lume, de la viaţa prezentă la cea viitoare”
“Dorinţa şi suspinul oricărei creaturi tind spre tine; toate cele ce există se roagă şi ţi se închină; ţie, orice fiinţă capabilă să înţeleagă creaţia ta, îţi cântă un imn tăcut”
,,Fă-te dumnezeu pentru cel lovit de nenorocire, prin imitarea milostivirii lui Dumnezeu“.
"Hristos Domnul, Om şi Dumnezeu fiind a flămânzit, dar a săturat mii de oameni…”
"Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respirăm."
"Prin tăcere, îl trădăm pe Dumnezeu"
,,Iscodim unul păcatele celuilalt nu pentru ca să plângem pentru el, ci ca să-l clevetim, nu pentru ca să-l vindecăm, ci ca să-i adăugăm și alte răni și pentru ca rănile aproapelui să le facem o justificare a propriilor noastre răutăți”.
"Nu te complace în patul nupţial.Convinge-ţi soţul să respecte zilele preasfinte...."
"E mai bine să taci, chiar dacă lucrul te îndeamnă la cuvânt, decât să vorbeşti, atunci când împrejurarea opreşte un cuvânt lipsit de rânduială. Cuvântul tău să fie pururea dorit."
"Picioarele ce păşesc cu aroganţă, au o cuminţenie mincinoasă; chiar şi în paşi poate să fie trufie."
"Este mai presus de puterile mele sa fiu preot, sa primesc, sa conduc, si sa indrumez sufletele, cand inca nu m-am invatat sa ma pastoresc bine pe mine insumi si nici nu mi-am curatat sufletul cat trebuie, ca sa mi se poata incredinta supravegherea turmei"
Modelul prietenului ideal din copilarie si pana la moartea Sf. Grigore Teologul, a fost Sfantul Vasile cel Mare, cel cu care a studiat la Atena. Despre sederea lor acolo, Grigorie spunea:
"Traiam sub acelasi acoperamant, mancam la aceeasi masa, aveam aceleasi pareri, traiam in deplina armonie si ne spoream reciproc cu multa ravna dragostea unuia catre celalalt... Se parea ca avem amandoi un singur suflet ce pune in miscare doua trupuri... un singur lucru doream amandoi: virtutea si realizarea nadejdilor viitoare, sa traim adica viata viitoare inainte de a fi parasit pe cea de aici... Cunosteam pentru aceasta doar doua cai: cea dintai ducea spre casele noastre iar cea de-a doua, la profesorii de stiinte profane."
"Să ne înţelegem unii cu alţii pe cale duhovnicească. Să ne facem mai degrabă iubitori de fraţi, decât iubitori de noi înşine...Căci noi nu căutăm să câştigăm biruinţa, ci căutăm să ne câştigăm fraţii, de a căror despărţire de noi ni se rupe inima."
,,..Ştiu că pe corăbioare la întinsă plutire ca marea s-o trecem pornim, sau că pe aripi plăpânde spre cerul care este de-atâtea stele-nspuzit ne avântăm cei pe care mintea ne-a îndemnat să vorbim despre Dumnezeirea pe care nici cei care-s în ceruri nu sunt în stare îndeajuns s-o adore..."
,, Cuvântul, sub marile legături ale iubirii, amestecat cu inimile curate, dăruieşte splendoare şi slavă."
“Întăreşte-mă, o, Hristoase! Slujitorul tău este istovit de moarte. Vocea mea, care ţi-a cântat, acum tace. Cum poţi să suporţi asta? Dă-mi tărie, nu-l abandona pe preotul tău. Aş vrea să fiu din nou sănătos, să cânt laudele tale şi să purific poporul tău. Te rog, tu, tăria mea, nu mă lăsa. Dacă în furtună te-am trădat, vreau acum să mă întorc la tine” (Din Imn către Dumnezeu, atribuit lui Grigore din Nazianz. Cit. în P . MANNS, I santi, I, Jaca Book, Milano 1989, 192. )
“Dă-ne şi nouă Bunule, lupta cea bună să o luptăm. Calea postului să o săvîrşim. Credinţa nedespărţită să o păzim. Capetele nevăzuţilor balauri să le sfărmăm biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osândă să ajungem a ne închina Sfintei Învieri”

S-ar putea să-ţi placă şi:

Niciun comentariu: