DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI- ÎNCEPUTUL PROPOVĂDUIRII MÂNTUITORULUI

TROPAR 

Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor ai strigat, Hristoase,
Şi cu cheia cuvântului Tău ai deschis cămările inimilor neputincioase,
Cu razele cuvintelor Tale luminează şi cetăţile sufletelor noastre,
Ca să Îţi aducă cântare veselitoare în ploaia de gânduri luminoase.

  CONDAC 

O, prea dulcele glas al Mântuitorului sufletelor noastre,
Vestirea pocăinţei umple inimile de gânduri luminoase,
Veniţi să ne adăpăm din izvorul Duhului spre mântuire,
Şi să lucrăm faptele credinţei spre a dobândi nepătimire.

  ICOS 

Glasul Cuvântului cheamă pe toţi la mântuire,
Şi descuie inimile cele ţinute în deznădăjduire,
Apropiatu-s-a Împărăţia cerurilor în chip luminat,
Veniţi cu toţii să slujim Mântuitorului Împărat.

Iisuse, Glasul Cel dulce al Luminii,
Îndreptarea gândului spre limanul nepătimirii,
Oglinda slavei Părintelui ceresc,
Frumuseţe revărsată în gând îngeresc,
Lumină mai presus de minte,
Povăţuitor pe cărările sfinte,
Ridicarea gândurilor deasupra mării păcatelor,
Focul Ce arde spinii osânditori ai patimilor,
Mângâierea celor cuprinşi de întristare,
Înălţimea a slavei celei netrecătoare.