Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: Când va veni Hristosul va face mai multe semne decât a fãcut omul acesta?
Mãrturisirea hotãrâtã şi limpede, mãrturisirea strigatã, este rãscrucea, este punctul cel mai înalt al tensiunii dintre Cuvânt şi ascultãtorii sãi (Fap. Ap. 26, 6-7).
Aici cunoştinţele se aleg, cugetele se dau pe faţã, drumurile se desfac şi norodul se desparte în douã: primitori şi respingãtori, prieteni şi vrãjmaşi, fii ai lui Dumnezeu sau fii ai diavolului.
Cei care au un cuget sincer şi o dorinţã curatã, capãtã în clipa aceasta suprema dovadã a sinceritãţii celui ce mãrturiseşte Adevãrul lui Dumnezeu.
Capãtã cel mai înalt şi ultim argument pentru a se încredinţa deplin şi a primi viaţa care li se aduce.
Cei care n-au nici un cuget curat, nici dorinţa sincerã dupã Dumnezeu şi dupã Adevãr, în momentul acesta îşi leapãdã şi ultimul vãl, rãmânând în faţa Cuvântului goi şi descoperiţi, vrãjmaşi şi criminali, aşa cum sunt.
De la acest punct, calea unora merge în Sus, spre rãbdare, spre luptã, spre cununã, iar a celorlalţi în jos spre împotrivire, spre crimã şi pierzare veşnicã.
De aici se despart.
Şi apoi veşnic vor fi despãrţiţi!
Doamne Iisuse, noi Te-am ales pe Tine chiar dacã alegerea aceasta este şi va fi încã, cine ştie cât timp, împreunatã cu multe suferinţe şi necazuri din partea lumii pentru dragostea Ta.
Dã-ne Te rugãm putere sã nu Te pãrãsim niciodatã şi nici sã Te tãgãduim prin vreo purtare sau teamã în faţa vieţii sau morţii.
Ci alipiţi cu o inimã hotãrâtã de Tine şi de fraţi, sã ducem mântuirea noastrã pânã la capãt, oricum şi oriunde ar fi acest capãt - dar sã fie cu strãlucire şi frumuseţe. Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu