«Iartă-mă, Doamne, că n-am făcut nimic bun!»

Am citit de curand un interviu cu părintele Selafiil cel Orb de la mănăstirea Noul Neamţ, din Chiţcani. Are părintele o vorbă care m-a pus pe gânduri si pe care o tot repeta ca pe o rugăciune a inimii: «Iartă-mă, Doamne, că n-am făcut nimic bun!»

Şi tot sfinţia sa printre altele spune:

“Apoi deamu vine zavistia, răutatea, mânierea, neascultarea, începi să-i judeci pe alţii şi iese şi mai rău, pentru că începi să slujeşti vrăjmaşului cu lucrurile lui. Că diavolul are mii de lucruri, pe care noi nici nu le ştim, poate. El le bagă în sufletul nostru pe ascuns. Da cum numai vă vine un gând rău, sari la rugăciune şi zi: «Doamne, depărtează pe vrăjmaşul care se luptă cu mine neîncetat şi nu-mi dă pace să-mi caut de ascultarea mea, sau să mă odihnesc. Luptaţi-vă! Îngerul omului se bucură când vede că facem rugăciune şi el scrie ce facem, scrie. Ai făcut rău, scrie rău, ai făcut bine scrie bine. Şi când murim vine la fiecare vamă şi pune înainte ce are acolo scris. Dacă creştinul e pe ducă şi are mai multe rele e cam greu...Dar dacă are mai multe bune, tot scapă omul, că Dumnezeu e milostiv şi mai pune în locul faptelor noastre mila Lui. Şi te iartă. Dar dacă n-ai nimic bun atunci ce să faci? Fă binele. Aşa că noi întotdeauna să facem rugăciune. Neîncetat. Să avem rugăciunea minţii. «Iartă-mă, Doamne, că nimic bun n-am făcut! Şi ajută-mă să nu mai fac cele rele!». Şi nu-i greu asta, că-i fără bani. Nu ne pune nimeni să plătim. Se cere doar răbdare şi dragoste. Să iertăm. Să nu primim zavistia. Zavistia ne întoarce de la toată fapta bună la fapta rea. Dacă ţi se întâmplă în timpul zilei să te scârbeşti, apoi, când ajungi să te culci, zi: «Doamne, iartă-i pe toţi fraţii mei, că Tu eşti Bun şi ei sunt buni, dar eu sunt păcătos şi nu pot răbda. Iartă-mă şi Tu pe mine că şi eu îi răbd şi îi iert pe toţi. Şi Dumnezeu te iartă dacă ierţi şi tu pe dânşii. Altfel nu se poate lucra. Nu poate omul să crească fără scârbe.”

Să spunem şi noi din tot sufletul nostru:

„Iartă-mă, Doamne, că n-am făcut nimic bun!”..... „Te rog reaprinde flacăra iubirii demult stinsă de pe-altarul vieţii mele, ca de astăzi înainte să citeşti cu drag în Cartea Ta.”