"Oare România aceasta să nu aibă putere economică pentru un trai decent pentru fiii ei?"

Uneori, am avut prilejul să vedem consternaţi cum în anumite ţări ale Africii bieţii oameni pier de foame, iar ceea ce era peste măsură, să vezi mai ales pe copilaşi cum se sting din viaţă. Am văzut cum se uitau a disperare şi privirile acelea nu ne vor ierta niciodată. Pe nici unul dintre noi!

Mai este cazul să spunem că atunci când ne umplem stomacul şi plesnim de fericire pământească, asemenea bogatului nemilostiv, nu este aproape judecata lui Dumnezeu?

Cine ne dă nouă dreptul să acumulăm averi şi să ne înstărim peste noapte, stârnind ura de moarte a celor care n-au apucat să mai înhaţe nimic din ceea ce a fost de furat?
Vă aduceţi aminte, mai de demult, cum o ţară nordică a Europei vărsa laptele în ocean pentru a păstra preţul ridicat pe piaţă? Ce Dumnezeu şi ce morală îi îngăduia să facă acest lucru când în lume se suferă de foame?

Întorcându-ne pe plaiurile noastre, fără să ne mai uităm în ograda vecinilor, ne întrebăm cu firească îndreptăţire: oare România aceasta să nu aibă putere economică pentru un trai decent pentru fiii ei?

O ţară în care de-a pururi a avut aur pe toate râurile şi kosonii din Munţii Sarmisegetusei se prăvăleau în valuri din adâncuri de taină a istorie până mai ieri, n-ar fi trebuit şi nu trebuie condamnată la lipsuri de zi cu zi.

Care legi din lume şi cine crede că poate ignora dreptul la viaţă decentă a fiecărui om de pe faţa acestui pământ, noi, cu toţii având acelaşi Dumnezeu, care a lucrat asupra noastră, cu aceleaşi daruri de dăinuire?

Oricine am fi, din orice ţară a lumii, să nu uităm niciodată, că orice batjocură asupra omului, creatura – capodopera lui Dumnezeu, se va răsturna într-o zi asupra celor care sfidează legile eterne ale iubirii şi respectului.

Veni-va vremea şi aproape este, când se va auzi cuvântul profetic al lui David: „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-l caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele!”

Cum să numesc pe acel om care a sprijinit zidirea a 7 Altare din bruma lui de venit?
Dar pe cel care hrăneşte zeci şi sute de suflete în modestul lui patronaj?
Dar pe cel ce împarte singura lui pâine cu cel ce nu are nicio felie?
Când câinii umblă ogari şi flămânzi pe drumuri, înseamnă că ţara începe să urle de foame şi alte lipsuri!

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului 
Sursă: Observator Argeşean