Deşertãciunea pretenţiilor omeneşti, e totdeauna jalnicã.Toatã lãudãroşia oamenilor cu cunoaşterea şi ştiinţa lor, este ca un balon gol, care se sparge foarte repede şi de care nu se alege nimic.
Cine poate cunoaşte lucrãrile nemãrginite ale lui Dumnezeu şi cine poate sã ştie cum sunt ele?
Cine le poate socoti câte sunt şi cum sã poatã pricepe cineva cum se cunosc...
Zilele trecute un ziar a scris urmãtoarele:
Ştiinţa a descoperit acum cã sunt stele care au un volum de mii şi milioane de ori mai mare ca al Soarelui. Pânã nu demult, cea mai mare dintre stelele cunoscute, era Epsilon, din Constelaţia Vizitiului, mai mare de trei mii de ori ca Soarele. Mai precis una din ea, cãci Epsilon este o stea dublã.
Acum aceastã stea este numai cât un pitic, pe lângã o altã stea a cãrei mãrime a putut fimãsuratã abia nu demult, cu ajutorul telescopului uriaş al unui observator... Este steaua Alfa, din Constelaţia Hercule. Diametrul ei este de douã sute de mii de ori mai mare ca al Soarelui, iar volumul ei este de opt milioane de miliarde de ori mai mare...
Depãrtarea ei de pãmânt este atât de mare încât razele pornite de la ea acum o mie cinci sute de ani, abia au ajuns la noi acum, fiindcã steaua se gãseşte la unsprezece milioane de miliarde de kilometri depãrtare de noi. Pentru a face acest drum, un avion cu reacţie (din cele mai repezi), ar avea nevoie sã zboare neîtrerupt un miliard şi douã sute de mii de ani...
Iar aceasta este numai steaua Alfa, una din lucrãrile alcãtuite de Dumnezeu.
Dar Iisus, care este Alfa, adicã Începutul tuturor lucrurilor (Apoc. 1, 11), cine este El, de unde este El?
Şi care este diametrul şi volumul Lui?
Cine poate sã cunoascã locul şi începutul Sãu? Cine poate şti de unde este El, de când şi cum?
El le-a fãcut toate acestea?
Şi cine se poate lãuda cã ştie cu adevãrat legile veşnice dupã care El conduce toate
lucrurile întocmite de El, şi de peste care, când se dã doar la o parte vãlul care ni le acoperã şi le privim, ne uimim de nemãrginirea lor?
Şi totuşi El le-a fãcut şi El le ţine pe toate, cu Cuvântul şi voia Lui!
O, dacã nu cunoaşteţi de unde vin şi unde se duc nici mãcar unele din lucrãrile Domnului, cum vreţi oare sã cunoaşteţi de unde vine El şi cine este Acela prin care s-au fãcut şi se ţin ele?
Dacã nu-L veţi putea cunoaşte pe Dumnezeu sub forma Iubirii şi Bunãtãţii, aşa cum vi S-a înfãţişat în Hristos, spre a-L putea pãtrunde prin credinţã şi prin Duhul Sfânt, cu fiinţa cea nouã şi duhovniceascã nãscutã de Sus, - atunci nu-L veţi mai putea cunoaşte şi nici şti niciodatã pe Dumnezeu.
Toate pretenţiile celelalte ale oamenilor sunt nimic.
O Nemãrginit şi Etern Dumnezeu, Începutul tuturor lucrurilor şi Cuprinsul lor, slavã Eternã Numelui Tãu Minunat şi Sfânt.
Noi suntem ca nişte biete fire de praf pe un fulg care zboarã în nemãrginirea de spaţiu şi de timp, prin care Tu eşti Pretutindeni şi eşti Totul.
Te rugãm iartã neputinţele noastre, pline de îngâmfare vinovatã faţã de Tine.
Şi ne dãruieşte Doamne mintea cea sãnãtoasã din Adevãr, spre a ne putea vedea nimicnicia şi a ne închina cu smerenie înaintea Mãririi Tale Veşnice, ca sã nu pierim în zãdãrnicie şi în nimic Doamne, aşa cum am merita.
Ci de la stele, mãcar, sã învãţãm a ne închina Ţie Soarelui Dreptãţii şi sã Te slãvim pe Tine Rãsãritul Cel de Sus.
Doamne mãrire Ţie. Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu