Du-te de te spalã

Și i-a zis: Du-te de te spalã în scãldãtoarea Siloamului 
 (care, tãlmãcit, înseamnã: Trimis).

El s-a dus, s-a spãlat, și s-a întors vãzând bine.

Ascultarea poruncii, este și verificarea credinței:

- Nu pornește la drum acela care nu crede cã va ajunge, și nu se ostenește sã semene și sã pliveascã rãbdãtor acela care nu are nici o nãdejde sã culeagã.

Orbul n-a primit decât o poruncã: du-te de te spalã, și nici mãcar n-a fost însoțitã de fãgãduința vindecãrii, ascultarea de aceastã poruncã.

Și totuși el a pornit, fiindcã a avut credințã în Acela care i-a spus: du-te.

Asta este credința.

Mântuitorul i-a spus orbului sã meargã pânã la Scãldãtoarea Siloamului. Iar orbul n-a întrebat pe Domnul: de ce tocmai pânã acolo?

Dumnezeu Își are planurile Sale și gândurile Sale, cu fiecare suflet, pe care vrea sã-l mântuiascã! Cine vrea sã fie mântuit, acela trebuie sã facã întocmai cum îi spune Hristos.

Nu altfel.

Trebuie sã meargã pânã unde îi spune Domnul, nu mai puțin, și sã porneascã atunci, când îi spune El, nu mai târziu, și sã se ducã acolo unde îl trimite El, nu în altã parte.

T-

Și chiar dacã omului i s-ar pãrea cã existã o altã cale și un alt loc mai potrivit.

Chiar dacã mii de predicatori și promisiuni l-ar chema în altã parte.

Credința ascultã întocmai cum a primit.

Ascultã chiar și atunci când nu poate sã înțeleagã de ce i se cere atât.

De ce trebuie sã fie trimisã tocmai acolo.

Și de ce trebuie sã fie supusã tocmai așa.

Credinîa adevãratã și sincerã, ascultã întocmai de Cuvântul Domnului și ascultã mai ales cu atât mai mult, tocmai atunci când nu poate înțelege, de ce i se cere așa!,

Cuvântul lui Dumnezeu este Apa! (Ioan 4, 14).

Dar sunt anumite locuri unde în aceastã Apã este scãldãtoarea, locuri unde Apa aceasta se împarte egal și potrivit și îndeajuns pentru toți și peste toți, locuri unde toți cei care au nevoie sã se spele, pot afla loc potrivit, pot afla apã potrivitã și pe mãsura trebuinței lor, potrivit nevoilor fiecãruia.

Hristos trimite pe fiecare acolo.

Hristos, acolo te trimite și pe tine.

Iar tu trebuie sã mergi la adunare, la bisericã, la ascultarea Cuvântului Sãu, pentru ca sã te speli, nu pentru ca sã te murdãrești și mai tare.

Trebuie sã mergi ca sã asculți și sã ții întocmai învãțãtura de acolo, de la adunarea și biserica ta.

Trebuie sã mergi la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu acolo, pentru a te face mai bun, nu ca sã te faci mai rãu (1 Cor. 11, 17).

Domnul Iisus îți poruncește sã mergi acolo, ca sã te speli. Ia deci fiecare strop de apã, fiecare cuvânt, ca și cum ar fi anume pentru tine. Și lasã-l sã te spele de orice întinãciune și de orice erezie, fiindcã numai dacã faci așa, ai sã te întorci vãzând bine.

Chiar și cuvântul care nu ți-ar fi adresat ție, ia-l pentru tine...

Nu face ca alții, care resping și aruncã de la ei chiar și cuvântul care le este adresat numai lor. Aceștia fiindcã nu se lasã spãlați, rãmân veșnic negri și murdari, ca roata morii care deși veșnic stã tot sub revãrsarea apei, tot neagrã rãmâne veșnic. Pe aceasta numai focul o mai schimbã.

Așa va fi și cu cei ce merg la auzirea Evangheliei, dar n-o primesc.

Primește învãțãtura, îndreptarea și mustrarea fraților și bisericii.

Fii smerit și fii cu toatã ascultarea de învãțãtura cea bunã, spalã-te cu toatã apa de la scãldãtoarea Evangheliei, ca sã ți se ducã toatã murdãria minții și a inimii tale, a trecutului și a prezentului tãu.

Când te întorci înapoi, sã nu mai fii tot așa cum te-ai dus. Sã fii fãrã tinã și fãrã orbie.

Spalã-ți mai ales ochii, cãci numai cine are ochii curați, acela vede deslușit.

Numai cine are ochii curați vede bine și nu rãu, acela vede adevãrul, acela vede Împãrãția lui Dumnezeu și acela vede cu iubire și cu limpezime Calea. Și o ține.

Nu-ți spãla numai mâinile, ca Pilat, gãsind totdeauna argumente, spre a te dezvinovãți, sau spre a te îndreptãți, în loc sã te îndrepți cu fapta și sã te osândești cu vorba.

Nici nu-ți spãla numai picioarele, cum fac destui alții, ci spalã-ți inima.

Nici nu-ți spãla numai fața, cum fac fariseii, sare umblã mereu sã arate oamenilor cã sunt neprihãniți, cã sunt plini de dragoste, chiar și atunci când sunt niște dezbinați și niște îngrãșați și nesupuși, ambițioși și egoiști.

Ci apleacã-ți ochii. Adicã ferestrele sufletului tãu, prin care se uitã alții la tine și tu la alții.

Ca sã te poți vedea vinovat ți orb pe tine.

Ca sã poți vedea curat pe Dumnezeu și frumos pe de aproapele tãu.

Adicã sã umbli cu fapta în învãțãtura lui Hristos și cu ascultarea în dragostea Lucrãrii Sale.

Doamne Iisuse, Binefãcãtorul Unic și Adevãrat, Te rog unge-mi și mie mereu ochii sufletului cu mila și înțelepciunea Ta și spalã-mi-i mereu cu învãțãtura Ta și cu mustrãrile Tale, spre a putea vedea și umbla mereu smerit pe drumul cel bun și pe urmele Tale cele sfinte, împreunã cu toți ai Tãi, și în mijlocul lor.

Nu lãsa ceața trufiei peste inima mea, nici acoperitoarea fãțãrniciei peste ochii mei, pentru ca nu cumva orbit de acestea, sã cad în ispita celui rãu.

Ci urmând cu ascultare totdeauna îndrumarea Ta, prin Cuvântul Tãu și prin frații mei, sã mã mântuiesc ascultând de Tine și de ei. Amin.

Traian Dorz, din ”Hristos – Învățătorul nostru”