Hram la Mănăstirea Crişan de praznicul Izvorului Tămăduirii

Vineri în Săptămâna Luminată, aşa cum se întâmplă în fiecare an, cu prilejul praznicului Izvorului Tămăduirii, Mănăstirea Crişan îşi serbează hramul.

Anul acesta sărbătoarea are o semnificaţie specială, fiind binecuvântată cu prezenţa moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea, demers care a fost posibil la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Gurie Episcopul Devei şi Hunedoarei şi prin sprijinul conducerii Arhiepiscopiei Râmnicului.

În ziua praznicului, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor arhieresc format din cinci ierarhi, membrii ai Sfântului Sinod, înconjuraţi de preoţi şi diaconi, precum şi de credincioşii care vor fi prezenţi la acest moment de sărbătoare duhovnicească.

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXIV)

"Ce răspuns dai tu adevărului şi iubirii lui Hristos când te mustră sau te îndeamnă?

Ce răspuns dai fraţilor. părinţilor, vrăjmaşilor şi străinilor care au să-ţi mustre un păcat sau să-ţi ceară o datorie?

Răspunsul tău este caracterul tău. Şi soarta ta va fi urmarea acestui răspuns!"

( Traian Dorz, "Avuţia sfântului moştenitor", pag. 17)

"Dacă unul lucrează într-o echipă cu alţii, iar el nu-şi face datoria ce îi revine lui la locul de muncă, partea lui trebuie s-o facă ceilalţi.

Ce gândesc atunci soţii lui despre el?

Şi ce vorbesc?

Şi ce sunt ispitiţi să facă?

„Înoire şi încununare”

Timotei, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al eparhiei Aradului, Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos!

Hristos a Inviat!

Cinstiti credinciosi si credincioase,

Raspunsul la vestirea praznicului il da cu adevarat fiecare crestin, nu doar in virtutea datinii ci din convingerea launtrica hranita mereu cu smerita cugetare, rugaciune si lucrare duhovniceasca prin post insotit de fapte bune sau intregul sir al virtutilor. Dupa cum stim, rastimpul Paresimilor este cel mai potrivit, ca durata si intensitate de traire duhovniceasca, pentru a inlesni raspunsul amintit, care este, de fapt, cel al vietii noastre inaltata prin invierea Mantuitorului. In chip obisnuit, vremea de postire a ramas in randuiala bisericeasca ca una pentru deprinderea invataturii si trairii conforme Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii. Cu osebire se staruie asupra celor privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii, in numar de sapte, dintre care doar Botezul, ca poarta de intrare la celelalte, este mentionat in Crezul nostru ortodox.

Prin suferință la Înviere

†G U R I E , prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei și Hunedoarei, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal și Dreptmăritorilor creștini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!

Hristos a înviat!

Iubiți credincioși,

Mi-am intitulat cuvântul pastoral pe care vi-l adresez prin glasul preoților în această noapte (zi) a Învierii: Prin suferință la Înviere.

De la început afirmăm că răstignirea Domnului pe Cruce a transformat suferința dintr-o realitate absurdă și tragică, dintr-o problemă care pune sub semnul întrebării însăși viața, într-o realitate prin care s-a omorât moartea și viața a devenit veșnică. În lumea noastră, în care perspectiva existenței este adesea redusă la zările și limitele vieții pământești, suferința este percepută doar ca o povară, doar ca o realitate în care lipsa de sens își are de spus cuvântul suprem. Faptul că Hristos Domnul a ales suferința Crucii ca modalitate de biruință asupra durerii și a morții, așează suferința în rândul valorilor mântuitoare. Până la Hristos, și de atunci încoace înafara lui Hristos, suferința n-a depășit aspectul de durere și de viață intrată în degradare și lipsă de sens.

Nu-i singur Iuda vinovat…

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )


Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,

haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,

haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,

haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,

să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,

să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai

şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,

haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,

să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,

să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,

să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,

să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,

să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin...

Traian Dorz,

din volumul "Cântări Noi"

Doamne-n săptămâna asta

Versuri în lectura autorului, Traian Dorz


( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. ) 

Lumina iubitului fiu

"Dumnezeu întoarce orice lucru spre binele alor Lui. Chiar şi răul urzit contra lor de cei răi. Cei răi nu ştiu asta. De aceea răspunderea şi vina lor rămâne pentru rău. Fiindcă ei răul au vrut să-l facă."

"Nicăieri nu se spune despre Hristos că era ostenit decât când a trecut prin Samaria...adică acolo unde erau dezbinări, certuri şi nură între fraţi.

Ce grea este totdeauna starea sau umblarea acolo unde este dezbinare şi vrăjmăşie intre suflete!"

"Marie ocazii nu vin de doua ori în viaţa unui om.

Marile prilejuri, omul nu le are decât poate o singură dată în viaţă.

De un astfel de prilej atârnă apoi toată fericirea sau nefericirea care urmează, pe toată viaţa omului.

De felul cum primeşte sau respinge omul, ocazia aceasta atârnă tot viitorul fericit sau nefericit al lui."

E Duminica şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii

Versuri: Traian Dorz
Interpretează: Culiţă Mihăilă

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. ) 

E duminică, - şi-i astăzi
ziua Sfintelor Florii,
zi ce-aducea altă dată
primăveri de bucurii. (bis)

Când venea atuncea Domnul
pe-al cetăţii noastre prag,
mii de suflete curate
îl întâmpinau cu drag.(bis)

Soseşte Mielul Izbăvitor

Israelitenii n-au putut scăpa până n-a sosit Mielul;
Scăparea şi libertatea a adus-o Mielul;
Icoana scumpului nostru Mântuitor

Israelitenii n-au putut face nimic pentru scăparea lor până n-a sosit Moise, alesul Domnului.
Iar Moise n-a putut face nimic pentru eliberarea poporului până n-a sosit mielul pascal din ultima noapte de urgie a Egiptului.
Moise şi Aaron fuseseră şi în audienţă la Faraon.
Începuseră şi plăgile şi urgiile cereşti – dar totul părea zadarnic, Faraon nu ceda.
Abia când a sosit noaptea cea fioroasă a morţii şi îngerul a văzut uşorii caselor unşi cu sânge de miel – a sosit scăparea.

Mielul din istoria scăpării israelitenilor din robie închipuie pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea scumpă.
E o icoană minunată a Mielului lui Dumnezeu Care S-a jertfit pentru noi şi mântuirea noastă.

Cât de mult iubim?

"Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine,
nu poate fi ucenicul Meu "

( Luca 14, 27)

A-ţi lua curcea şi a-L urma pe Domnul Iisus, înseamnă a te dărui cu totul lui Dumnezeu.
Când este vorba însă de o astfel de dăruire, mulţi oameni sau înapoi, invocând tot felul de scuze (ex. Luca 14, 17-24). Aceste scuze apar, deoarece omul caută un creştinism după voia lui, în care el să rămână aşa cum este şi să facă ce vrea.

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Diadoh al Foticeei

Diadoh (+ 468), episcop al Foticeei in Epir si autor al celor O suta de capete gnostice despre desavarsirea duhovni­ceasca. Aceasta lucrare poate fi luata drept manual pentru viata ascetica, ceea ce ii da un loc aparte in istoria spi­ritualitatii crestine.

"Nepătimirea înseamnă nu a fi fără de patimi, căci aşa ar trebui, după Sfîntul Apostol Pavel, să ieşim din lume (I Corinteni 5 10); ci, fiind războiţi, să fim şi să rămînem nebiruiţi"

"Definiţia cunoştinţei: a te uita pe tine când te gandesti la Dumnezeu "

"Curăţia nu vine numai din a nu face rele, ci şi din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune"

"Tăcerea la vreme este mama gândurilor înţelepte"

O, FRAŢII MEI!…

O, fraţii mei de astăzi, voi greu puteţi pricepe 
înştiinţarea gravă pe care-o tot repet, 
vă amăgiţi cu gândul că nici nu va începe 
vârtejul prăbuşirii, fiindcă vine-ncet! 

Voi numai mâine, poate, 
sau mai târziu, departe, 
veţi înţelege bine tot ce v-am spus acum… 
Mă tem c-atuncea însă veţi fi un pas de moarte, 
iar casa voastră scumpă 
mă tem că va fi scrum. 

Voi m-ascultaţi acuma, dar vă gândiţi că nu e 
de partea mea întreaga dreptate-n ce vă spun 
– vrăjmaşul se pricepe să-nşele şi să spuie 
uşurătăţii voastre că am ajuns nebun. 

Mă rog numai ca mâine 
sau mai târziu, 
departe, 
când veţi putea-nţelege tot ce v-am spus acum 
să nu fiţi voi atuncea ajunşi un pas de moarte, 
nici casa-n întregime să nu vă fie scrum! 

Nu m-ascultaţi pe mine 
nici unul, 
niciodată, 
dar ascultaţi cu toţii de Adevărul treaz! 
– Căci când veţi fi-n lumina 
şi-n faţa lui curată 
voi veţi afla acolo şi tot ce-am spus eu az’! 

Traian Dorz,
din Cântările Roadelor 

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite (XXXVI)

“Trebuie restaurata comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putinta numai prin compasiune, suferind pentru ei, jertfindu-ne pentru ei; doar astfel poti deschide poarta celuilalt. Oamenii sunt foarte neincrezatori. Numai o dovada de iubire care merge pana la jertfa prin care omul se daruie celuilalt poate castiga inima celuilalt. Atunci insa Il imitam pe Hristos“. Dar aceasta “imitatie” a lui Hristos este o unire cu El; trebuie ca Hristos sa Se incorporeze in noi si sa ne refaca in Sine dupa El, Modelul nostru originar. "

Să ne rugăm împreună...

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc”, păcatul meu îl cunosc.

Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea”.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXIII)

De ce ne oprim la cea dintâi încercare?

De ce ne lepădăm de Hristos, la cea mai neînsemnată piedică?

Care e ,,oglinda" în care mă uit?
 

"Cum Îl afli tu pe Hristos?

Ce atitudine ai faţă de El?

Dacă cuvintele lui Iisus sunt adevărate - de ce nu le crezi?

Dacă Lucrarea şi Calea Lui sunt sfinte - de ce nu le primeşti?

Dacă mărturiseşti cu gura că Iisus este Dumnezeu - de ce nu-L urmezi cu adevărat?

De ce Îl batjocoreşti cu purtările tale?

Şi de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat?"

( Traian Dorz, "Răsplata ascultării", pag. 22 )